Dream of you

15. Is It Over?

"Jisung? Jisung? Mă poți auzi?"

Jisung își deschide încet ochii, dar o lumină puternică îl face să îi închidă înapoi. Acesta clipește de câteva ori pentru a își ajusta vederea. Jisung observă că nu era în camera sa, sau cel puțin în apartamentul său. Se afla într-o cameră albă, așezat pe un pat. Multe fire erau conectate la brațul său. O camera de spital, acolo se afla Jisung. Chiar dacă acesta se simțea amorțit, Jisung tot putea să simtă durerea de cap pe care o avea, așa că își duce mâna către locul numit, însă un bandaj înfășurat în jurul acestuia îl face să își oprească orice mișcare. Ce naiba se întâmplase?

"Jisung?" Se aude o șoaptă.

Băiatul își întoarce privirea și îl observă pe Jeongin care era așezat la dreapta sa. Lângă el se afla Hyunjin, îngrijorarea se putea citi pe fețele lor.
Jisung își întoarce privirea în partea opusă unde îl vede pe Minho, care îi ținea mâna strâns cu toate că acesta dormea în poala sa.

"Ce s-a întâmplat?" Întreabă acesta. Își aducea aminte aproape tot până în momentul în care leșinase.

"Minho știe toate amănuntele însă din câte ne-a explicat, Seongho a dat buzna în apartamentul tău apoi te-a atacat. După ce l-ai sunat pe Minho acesta a făcut tot posibilul să se grăbească dar când a ajuns Seongho aproape că te omorâse. Oricum după Minho s-a asigurat că Seongho o să îl țină minte apoi a sunat la poliție. Minho ne-a sunat, iar apoi noi am venit cât de repede am putut." Explică Hyunjin rapid.

"Nici nu ai idee cât de îngrijorat a fost Minho. Când am ajuns noi l-am găsit le hol stând pe un scaun. Avea ochii atât de roșii, probabil că a plâns." Continuă Jeongin.

Auzind asta Jisung se uită către Minho, care dormea în continuare. Jisung își duce mâna liberă către Minho și îi mângâie încet capul. Cu toate astea Minho nu părea a se trezi, ba chiar încerca să își așeze capul mai bine pentru a îi putea fi mai ușor lui Jisung să îl mângâie. La aceste fapte tânărul scoate un râset scurt.

Ușa se deschide încet, înăuntru intrând Felix, mâinile sale fiind ocupate cu niște pungi.
"Am adus mâncare.." spune acesta încercând să închidă ușa înapoi. Dar în momentul în care Felix vede ca Jisung este treaz, aruncă repede pungile pe o masă și se îndreaptă către acesta.

Felix se oprește în fața lui Jisung, capul său ocolind privirea lui Jisung.
"Îmi cer scuze Jisung! Nu am știut că Seongho este fostul tău, și nici de ce este în stare să facă. După ce Jeongin mi-a spus despre ceea ce ți-a făcut nu am putut decât să mă simt vinovat. Dacă nu aș fi fost eu nu s-ar fi întâmplat asta..."
La sfârșitul propoziției Felix deja plângea.

Jisung se oprește din a îl mângâia pe Minho și îi cuprinde mâna lui Felix.
"Te iert. Nu este vina ta, nu ai știut de ce este în stare Seongho."

Felix părea că voia să mai spună ceva dar Jisung îl oprește. Acesta chiar nu își dorea să mai audă scuze.
"Cu Seongho ce s-a întâmplat?" Îl întrebă Jisung pe Jeongin

Aceasta îi răspunde imediat.
"Momentan este la secție. Tatăl meu se va ocupa de tot. Nu îți face griji, mă voi asigura că nu o să scape ușor."

Jisung simte cum până și respirația i se ușurează când aude asta. Poate că într-un final lucrurile or să se termine bine, cel puțin așa speră.

Între timp Minho începea să se trezească. Acesta își ridică încet capul fără a îi da drumul mâini lui Jisung. Acesta își întoarce privirea către tânăr și imediat cum observă că acesta este treaz, Minho îl îmbrățișează imediat, având grija să nu îl rănească în proces.