Dream of you

7. My Fault

"Hyunjin!"

La auzul acestei voci toți își întorc atenția către tânăr, dar acesta nu observă privirile primite până în momentul în care ajunge în locul unde se aflau ceilalți.

Felix observă tăcerea și fața încruntată pe care Jeongin o avea
"Am întrerupt ceva?"

Jeongin scoate un râset scurt
"Întrebi? Nu observi că deja ai făcut-o?" Întreabă acesta, vorbele sale fiind pline de ură.

Auzind acestea, Felix observă că a venit în momentul greșit
"Oh... îmi cer scuze. Voi pleca atunci"

Dar în schimb aceste este oprit atunci când o mână îi cuprinde încheietura.
"Nu, poți rămâne. Oricum urma să plec." Spune Jeongin.

"Cere-ți scuze." Este ceea ce aude Jeongin după ce se ridică de pe banca unde era așezat.
Acesta se întoarce către sursa sunetului doar ca să fie întâmpinat de Hyunjin.

"Poftim?" Îl întreabă acesta, rămas surprins de ceea ce tocmai i s-a spus.
"Eu? Să îmi cer scuze?"

"Jeongin nu știu ce este în neregulă cu tine în ultima vreme dar modul în care vorbești cu Felix este cu totul dezamăgitor."
Răspunde Hyunjin

Jeongin se uită atent la Hyunjin, un val de supărare căzând asupra lui. Acesta simțea cum lacrimile încep să îi apară dar refuza să le lase să cadă.
"Oh..." Este tot ceea ce spune tânărul după care pur și simplu pleacă, refuzând să își ceară scuze.

Între timp Jisung și Minho doar stau și observă cele întâmplate. Frica lor luând viață în timp ce priveau tot ce se întâmplă în fața lor.

Hyunjin vrând să meargă după Jeongin, pentru a îl aduce înapoi, este oprit de Jisung.
"Poate că ceea ce a făcut Jeongin a fost greșit și nu trebuia să vorbească așa cu Felix, dar asta nu înseamnă că tu nu ai făcut nimic greșit."

Și cu asta spuse Jisung pleacă, Minho mergând în urma lui.

Astfel Hyunjin rămâne singur alături de Felix.

"Hyunjin nu trebuia să faci asta... nici măcar nu mă deranjează faptul că a vorbit așa cu mine."
Încercă Felix să îl consoleze pe băiat.

"Am întrat în mari probleme. Acum Jeongin sigur mă urăște." Spune acesta, tristețea putând fi citită în vocea acestuia.

"La naiba! Nu îmi răspunde la telefon!" Suspină Jisung.
Acesta încercă să îl sune pe Jeongin, dar în final apelul acestuia este redirecționat în mesageria vocală, telefonul tânărului fiind cel mai probabil închis.
"Dacă i s-a întâmplat ceva? Jeongin ia mereu decizi proaste atunci când este supărat."

"Jisung, calmează-te! Poate că Jeongin vrea să aibă un moment să se gândească la ceea ce s-a întâmplat fără să fie întrerupt." Spune Minho în încercarea de a îl face pe Jisung să se simtă mai bine.

Într-un final Jisung se calmează
"Ai dreptate, poate că doar vrea să fie singur"

Minho se uită la acesta, fiind îngrijorat pentru el, de asemenea și pentru ceilalți doi prieteni ai săi.
"Jisung, știu că poate sună ciudat, dar am o presimțire proastă."

"Și tu?" Întreabă Jisung.

La cele auzite Minho repetă întrebarea tânărului
"《Și tu?》Ce vrei să spui cu asta?"

"Dimineață, când m-am întâlnit cu Felix, am avut sentimentul că ceva rău se va întâmpla." Răspunde acesta în timp ce se uita trist către Minho
"Până la urmă uite unde suntem. Jeongin și Hyunjin s-au certat, iar eu m-am purtat urât de dimineață cu tine, pentru care apropo îmi cer scuze. Nu ar fi trebuit să plec așa."

"Este în regulă, nu trebuie să îți ceri scuze." Îl lămurește Minho pe tânăr, lăsându-l să știe faptul că acesta nu are niciun fel de sentiment rău îndreptat către el.

Jeongin, între timp, se afla acasă în apartamentul său. Tot ce își dorea acesta acum era să fie singur într-un loc confortabil. Și ce este mai confortabil decât patul său de acasă? Nimic.

Astfel acesta se schimbă în haine mai comode și se așează în pat.

În timp ce se uita către tavan, privind în gol, câteva lacrimi încep să îi apară, de data aceasta lăsându-le să scadă încet pe față.
"Sunt un ratat." Spune acesta cu voce tare, cu toate că era singur în cameră.
"De ce sunt așa? Nici măcar nu îl cunosc bine pe Felix ca să îl pot urâ și să îi vorbesc așa. Trebuie să îmi cer scuze..." Continuă acesta să vorbească, pereți camerei fiind singuri care putea auzi vocea plină de durere și dezgust față de propia persoana.

"De ce?" Aceasta era singura întrebare care îi străbătea mintea tânărului.

De ce a reacționat așa?
Nici el nu știe. Poate pentru că gelozia ia acaparat toată gândirea?

De ce Hyunjin a fost de partea lui Felix?
Poate pentru că Jeongin a întrecut măsură? Acesta consideră că avea toate motivele să spună ceea ce a spus.

De ce nu și-a cerut scuze?
Probabil că din cauza orgoliului care nu îl lasă să recunoască că ceea ce a făcut a fost greșit?

Într-un final întrebările acestea nu aveau niciun rost dacă răspunsul este tot o întrebare.

Tot ce își dorește acum este să vorbească cu Hyunjin, dar oare acesta vrea să vorbească cu el?

Gândurile îi sunt întrerupte atunci când la ușă se aude un ciocănit.

Cu toate că Jeongin nu își doarea să se ridice, acesta într-un final ajunge în fața uși, unde o și deschide.

Dar persoana care a apărut acum îl face să regrete și mai mult că a deschis ușa

"Felix?"

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

901 de cuvinte

În capitolul ăsta este mai mult vorba despre Hyunin așa că take it or leave it.

Am decis că este mai ușor să scriu despre ei mai întâi apoi despre minsung ca să le pot acorda lor toată atenția la final.

:]