Dream of you

24. Slumber

Minho intră pe ușa apartamentului. Acesta tocmai ce s-a întors din Busan. Intrând, Minho este întâmpinat de cele trei pisici care erau fericite să îl vadă.
"Bună!" Spune acesta bucuros să le vadă "Sper că Hyunjin a avut grijă de voi altfel va mânca șervețele pentru tot restul vieții"
Minho își duce valiza în dormitor, prea obosit să o despacheteze acum. Așezându-se în pat acesta se întinde pe spate și suspină adânc.

"Îmi este dor de tine..." acesta spune în șoaptă. Nimeni nu îl putea auzi, însă atunci când spune asta cu voce tare, simte că nu este singur. Desigur, absența lui Jisung este foarte bine simțită. Minho încă nu s-a obișnuit să intre într-un apartament gol, nimeni care să îi înveseleze ziua. Totuși acesta trebuie să fie puternic pentru ziua în care Jisung va fi din nou lângă el.

Trist și obosit, Minho își face un duș apoi se așează în pat pentru a se odihni. Era deja târziu așa că nu îl putea vizita pe Jisung la spital până a doua zi. Iar cum acestea avea de predat orele de dans dimineața, Minho va trebui să aștepte până după-amiaza să își viziteze iubitul.

Dacă ar putea să dea timpul înapoi Minho sigur ar face-o, iar în loc să ignore comportamentul lui Jisung, acesta l-ar fi ascultat atunci când tânărul insista să îl însoțească peste tot. Nu ar fi respins cererea lui Jisung de a merge împreună la acea ședință.

Minho ar face multe dacă ar putea schimba trecutul. Însă nu o poate face, așa că în schimb regretă. Regretă că nu la ascultat pe Jisung, iar dacă acesta va primi o șansă de a-și petrece restul vieți împreună cu Jisung, Minho nu ar mai respinge niciodată vreo dorința de-a tânărului.

Cu greu trece noaptea, Minho abia reușind să doarmă câteva ore, iar dimineața trece la fel de încet. Minho, care era cel mai fericit să danseze, își dorește ca orele să treacă cât mai repede pentru a îl putea vedea pe Jisung. Chiar dacă acesta doarme într-un pat, neputând să vorbească sau să se miște, însă Minho pur și simplu se simte cel mai bine lângă tânăr. Toate greutățile dispărând atunci când este cu Jisung. Toate momentele grele fiind doar niște amintiri atunci când Jisung este prezent lângă Minho. Nu contează cum, treaz sau adormit, Minho se simte cel mai bine lângă Jisung.

Astfel Minho aștepta ca dimineața să treacă mai repede, nerăbdător să îl vadă pe Jisung.

La spital Jisung stă în pat și așteptă. Ce mai exact? Nici el nu știe sigur. Tocmai ce a trecut printr-o serie de analize și controale, unele prin care nu își dorește să mai treacă vreodată. Hyunjin și Jeongin sunt afară și așteaptă să intre înăuntru.

"Bună Jisung! Scuze că te-am făcut să aștepți." Spune Dr. Kim în timp ce pășește calm în cameră.
"Am primit rezultatul analizelor și se pare că ești cât se poate de bine, nimic nu pare a fi în neregulă."

Jisung zâmbește când aude asta.
"Asta înseamnă că pot pleca?"

"Momentan trebuie să ne asiguram că ești cât se poate de bine și că nu există niciun risc pentru viața ta. Va trebui să mai stai încă câteva ore, dar cel mai probabil în acesta zi vei fi externat dacă nu intervine ceva."

Jisung simte cum inima îi bate de fericire
"Chiar pot pleca?"

Dr Kim observă fericirea de pe chipul lui Jisung, și dă aprobator din cap
"Da. Dar înainte de toate vreau să ști câteva lucruri." Spune acesta în timp ce se așează pe scaunul de lângă patul lui Jisung
"Corpul tău nu este în ceea mai bună stare, și poate că momentan nu îți dai seama, dar vor fi câteva lucruri pe care nu le vei putea face. Ceea te sfătuiesc este să nu îți suprasolicitezi corpul deoarece momentan este mult mai slab decât ți-ai putea imagina. Pentru noi a fost o minune că nu ai rămas paralizat după incident, cu toate că îți este greu să faci unele mișcări."