"Chiar crede că poate scăpa? Pff atunci are un tupeu foarte mare, nu crezi asta?" Întrebă Seongho în timp ce se uita în oglindă. "Nu va scăpa de mine. Ori suntem amândoi ori niciunul." Acesta continuă să se uite în oglindă. "Nu te uita așa, și ce dacă îl are pe tipul ăla?" Încet, fața acestuia începea să se încrunte de furie. După câteva momente în care acesta își privea reflexia, Seongho își ridică pumnul și îl îndreaptă cu toată puterea către oglindă care s-a spart din cauza impactul. Sengho încă își putea vedea reflexia, însă acum în bucățile sparte ale acesteia.
"Nu te voi lăsa așa de ușor, Jisung."
Jisung se trezește speriat, tremurând în timp ce se uită în jur, hainele fiind lipite de corpul său. Jisung încerca să respire normal din nou, însă băiatul pur și simplu simțea că rămâne fără aer. Tocmai avusese un coșmar, nu își putea aduce aminte totul, dar singurul lucru pe care nu-l poate uita era trupul neînsuflețit care stătea întins pe jos.
Nu după multă vreme Minho se trezește din cauza agitației. Se ridică în sus și îl observă pe Jisung care încă încerca să respire calm.
"Ji? Jisungie?" Acesta șoptește panicat, luând mâinile lui Jisung în ale sale.
Imediat cum Jisung îl aude, îl îmbrățișează pe Minho strâns.
"Minho" Asta este tot ce Jisung reușește să spună.
"Șhhh, sunt aici" spune Minho în timp ce îi mângâie încet capul lui Jisung. Minho observase starea lui Jisung, care adesea avea atacuri de panică iar acum Minho deja se obișnuise cu ele, știind cum să îl calmeze pe Jisung.
"Sunt aici cu tine, nu îți poate face nimeni rău."
După câteva minute Jisung în sfârșit putea să respire normal însă încă nu se oprise din tremurat.
Minho îl întinde pe Jisung, fiind în continuare în brațele tânărului.
"Jisung, ce s-a întâmplat?"
"Am avut un coșmar" Îi răspunde scurt iar Minho observă cum Jisung îl strânge mai tare.
Minho așteaptă ca Jisung să continue, dar observă că nu avea de gând să o facă așa că decide să încheie subiectul.
Cei doi rămân în liniște, iar cu timpul reușesc să adoarmă.
Însă în aceea seară Jisung a avut iarăși un sentiment de neliniște, unul foarte bine cunoscut. Ceva sigur se va întâmpla iar Jisung era sigur de asta.
Jisung oricum știa că indiferent de orice s-ar întâmpla îl va proteja pe Minho. Lui Jisung îi era teama că îl va pierde, dar va face tot posibilul să nu se despartă de Minho.
Iar așa a pornit totul. În fiecare zi, Minho se trezea lipit de Jisung care îl urmărea toată ziua peste tot, iar apoi cu greu putea să părăsească apartamentul pentru a merge la studio. Și chiar și atunci cand Minho termina toate lecție, Jisung îl aștepta în fața uși.
Minho a încercat să îl întrebe pe Jisung dacă ceva este în neregulă, dar tot ce a primit în schimb a fost un simplu "Totul este bine" iar asta îl făcea pe Minho să creadă că defapt ceva nu era bine.
Așa și-a petrecut Minho o săptămână, cu Jisung fiind peste tot prin preajma lui. Însă Minho nu voia să îl forțeze pe Jisung să vorbească, iar asta este cea mai mare slăbiciune a sa. Minho îl iubește prea mult pe Jisung ca să îl poată supăra, așa că preferă să renunțe la întrebări.
"Sigur nu pot veni cu tine?" Întreabă Jisung în timp ce se uita la Minho cu ochii mari.
"Nu, am vorbit deja despre asta." Răspunde Minho râzând la fața pe care o făcea Jisung.
"Nu te uita așa la mine, nu vei putea sa îmi schimbi decizia"
Jisung doar se uita în timp ce se bosumfla, lucru care îl face pe Minho să lase un mic sărut pe buzele lui.
"Promit să mă grăbesc."
Minho trebuia să se ducă la studio deoarece a fost convocată o ședință urgenta. Jisung își dorea să i se alăture lui Minho, fiind refuzat imediat.
"Rămâi aici și continuă să faci ce făceai înainte" spune Minho în timp ce îl împinge pe Jisung pe canapea.
"Adică să scriu versuri?"
"Da, exact"
Și cu acestea spuse, Minho părăsește apartamentul, lăsându-l pe Jisung singur, băiatul continuând să scrie versuri pe care trebuia să le termine până mâine deoarece îi promisese lui Chan asta. Jisung până la urma a luat sfatul lui Jeongin și și-a făcut propriul studio în apartament, cu toate că studiul acesta consista din masa din sufragerie și toate instrumentele de care avea nevoie.
O jumătate de oră mai târziu Jisung decide că este timpul pentru o pauză. Băiatul se ridică și se duce în bucătărie, dar fix în momentul în care voia să se așeze pe un scaun, soneria de la ușă sună.
Tânărul auzind asta, se duce să vadă cine ar putea fi. Să se fi întors Minho? Dar el avea deja o cheie, putea să intre singur. Poate era Jeongin sau Felix, dar niciunul dintre ei nu au spus ca vor veni.
Jisung se ridică ușor pe vârfuri și se uita pe ochiul uși însă acesta era acoperit. Neavând altă variantă deschide ușa
"Bună Jisung"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
872 de cuvinte
Un capitol mai scurt de data aceasta :(
CITEȘTI
Dream of you
Hayran KurguVisând în fiecare seară aceeași persoană, Jisung nu se așteapta ca ceva mai ciudat de atât să se întâmple. Asta până când acea persoană decide să dispară din visele lui și să apară în realitate.
