"Jisung? Jisung!"
Jisung încercă să își deschidă ochii, însă tot ce vede este alb iar lumina puternică îl face să își închidă ochii înapoi. Acesta putea auzi câteva voci în jurul său însă nu înțelegea nimic. După câteva momente de ezitare acesta își deschide ochii și privește în jur, se afla într-o cameră de spital, într-un pat alb. Lângă acesta se afla un monitor și câteva scaune.
Jisung observă câteva persoane necunoscute care cel mai probabil erau asistente, iar lângă patul său era cineva în alb.Acesta încearcă să vorbească însă cuvintele îi rămân blocate, gâtul acestuia era mult prea uscat pentru a putea spune ceva.
"Bună Jisung! Eu sunt Dr. Kim, și sunt cel care a avut grijă de tine." Spune acesta, în timp ce îi face semn unei asistente să se apropie, iar aceasta începe să facă ceea ce știe mai bine.
"Momentan nu poți face prea multe, așa că nu te forța."
Dr. Kim începe să scrie ceva pe o foaie, apoi își îndreaptă privirea către Jisung.
"Mă bucur că ai reușit să te trezești, chiar am crezut că te vor pierde. Prietenii tăi au fost foarte îngrijorați."Oh, așa este. Oare ce fac ceilalți? Dar Minho? Minho? Stai puțin... unde este Minho?
Jisung se uită speriat către Dr. Kim apoi încerca să se ridice.
"Nu aș face asta în locul tău."
Este tot ceea ce spune acesta.Tânărul încercă să își miște corpul dar abia reușește să își ridice capul.
"Odihnește-te, nu cred că prietenii tai vor rezista mai mult afară."
Spune Kim apoi îi îndreaptă un pahar cu apă.
"Bea puțină apă, sigur îți este sete."
Și cu astea spuse acesta iese din salon.Jisung rămâne pe gânduri. Oare ce s-a întâmplat după ce acesta s-a aruncat? Ce s-a întâmplat cu Minho? Dar cu Seongho?
Gândurile acestuia sunt întrerupte de ușa care se deschide din nou. De data aceasta erau prietenii lui care au dat buzna peste el.
"Jisung" Strigă Jeongin în timp ce începe să plângă. Acesta practic sare pe Jisung și îl îmbrățișează
"Ești un nemernic!! Unul foarte mare!!! Cum ai putut să faci asta?" Acesta aproape că țipă, și dacă nu era Hyunjin care să îl separe de Jisung, Jeongin probabil că l-ar fi sufocat."Te simți bine?" Întreabă altă voce care îi aparținea lui Felix. Jisung se uită la acesta și îi zâmbește, dând din cap în semn afirmativ.
"Ne-a fost dor de tine" Continuă acesta, lacrimile începând să apară le obrajii acestuia.Jisung se uită la aceștia confuz. De ce să îi fie dor de el? Nu e ca și cum ar fi plecat undeva.
Acesta încercă să vorbească însă gâtul său era super uscat. De parcă nu ar mai fi băut apă de ani bunii.
Cu toate acestea Jisung scoate un singur cuvânt
"Minho..." spune în șoaptă.Ceilalți înțeleg imediat ce întrebă tânărul și se uită unul către altul.
"Minho nu este aici momentan. A fost forțat să meargă în Busan pentru o ședință de dans. În două zile se va întoarce dar dacă îl sun și îi spun despre tine sigur se va întoarce până mâine." Spune Jeongin.Jisung dă din cap în semn contrar iar Jeongin se uită confuz către acesta.
"Nu vrei să îi spun că te-ai trezit?"Că s-a trezit? Ce o însemna și asta? Oricum, Jisung dă din cap în răspuns, apoi bea iarăși apă și încercă să vorbească iarăși.
"Că m-am trezit?"Jeongin se uită către Hyunjin care îi strânge mâna în schimb.
Hyunjin se uită direct în ochii lui Jisung, și îi spune cât de calm posibil
"Jisung, ai fost în comă timp de doi ani."
CITEȘTI
Dream of you
Fiksi PenggemarVisând în fiecare seară aceeași persoană, Jisung nu se așteapta ca ceva mai ciudat de atât să se întâmple. Asta până când acea persoană decide să dispară din visele lui și să apară în realitate.