Dream of you

22. The Last Time

"Bună Jisung"

Jisung rămâne blocat pentru o secundă, și privește atent persoana din fața sa.
"Seongho..."

În schimb Seongho îi zâmbește acestuia, însă nu un zâmbet precum cel al lui Minho, unul plin de lăcomie iar asta îl înspăimântă pe Jisung.
Seongho împinge cu toată forța ușa, obligându-l pe Jisung să facă doi pași în spate.
Tânărul nu știa ce să facă, era total pierdut și cuprins de frică, nu se aștepta ca Seongho să apară de nicăieri la ușa lui.

"Jisung... mi-a fost dor de tine." Începe Seongho să vorbească
"Știi asta, nu?" începe să meargă către tânăr, însă Jisung reușește să facă câțiva pași în spate în ciuda faptului că îi era teamă și să respire.
"Haide Jisung, nu fi așa cu mine. Am trecut prin atâtea împreună."

"Pleacă..." reușește să spună Jisung în șoaptă, tremurând din cap pana în picioare.

Seongho totuși aude ce spune și se uită la el de parcă l-ar fi jignit.
"Poftim? Vrei să plec?" Seongho râde precum un lunatic la vorbele lui Jisung, iar tânărul aproape că începe să plângă.

Seongho era nebun de-a dreptul. Iar în acest moment a ajuns la limită. Jisung știe asta.

Seongho se apropie de băiat și îi cuprinde încheietura mâini, ținându-l forțat pe loc. Jisung nu se chinuie să scape din mâinile fostului său.
"Uită-te la mine Jisung."

Tânărul refuza și continuă să privească în jos.

"Jisung"

Jisung ura cum Seongho îi spunea numele. Îl pronunța cu ură și cruzime, de parcă își dorea să îl omoare pe tânăr, total opus de cum i-l pronunța Minho, plin de iubire și dragoste.

Seongho observă că Jisung nu avea de gând să își ridice capul așa că îi apucă maxilarul tânărului și îl forțează pe acesta să îl privească.

"Nu mă face să fac ceva ce voi regreta mai târziu."

Jisung îl privește, neavând de ales. Era mult prea speriat și îi era dor de Minho.
Dacă ar fi fost Minho aici...

"Iar te-ai îngrășat, nu mai ești la fel cum ai fost. Eu am avut grijă de tine, am avut grija să arăți minunat. Acum nici nu mă pot uita la tine." Îi spune Seongho în scârbă, atingând ușor talia băiatului.
"Măcar talia ta a rămas la fel de mică."
Acesta continuă să îl atingă pe băiat, mâna lui îndreptându-se către șoldurile acestuia.

Jisung în schimb nu putea face nimic. Lacrimile începuseră să îi apară în colțul ochiilor. Oh cât și-ar fi dorit ca Minho să vină acasă acum, să îl salveze iarăși.

"Minho..." Jisung șoptește iarăși, însă Seongho îl aude clar.

"Încă te gândești la el când eu sunt aici cu tine?" Spune  furios. Seongho îl lovește pe Jisung cu toată forța în stomac, tânărul ajungând direct pe podea. Seongho continuă să îl lovească cu piciorul în același loc, după care se apleacă și îl apucă pe tânăr de păr.

Seongho îi pălmuieste fața lui jisung în timp ce îi spune:
"Minho, Minho, Minho... Doar la el te poți gândi, chiar și atunci cand sunt aici cu tine."
Seongho se ridică în picioare, trăgându-l pe Jisung după el, iar apoi îl aruncă pe tânăr în canapea.
"Oare te vei gând la el chiar și atunci cand te voi penetra pe la spate? Așa cum îți place ție sa fi folosit. Presupun că Minho te-a folosit așa cum a vrut el."

Jisung doar îi înghite toate cuvintele. Minho va trebui să apară cât de curând.

Seongho continuă să îl atingă pe Jisung peste tot. Însă atunci când acesta încercă să îi desfacă pantaloni, Jisung se panichează total și îl lovește pe Seongho între picioare care face câțiva pași înapoi în timp ce se apleacă în jos din cauza dureri.

Jisung nu știe de unde a venit tot curajul acesta, însă se ridică repede de pe canapea și fuge către telefonul așezat pe masă.
Primul lucru pe care îl face este să îl sune pe Minho.

Minho îi răspunde imediat.
"Jisung, acum ajung."

"Minho, grăbește-te"
Reușește Jisung să spună.

Minho aude neliniștea din vocea lui Jisung.
"Ji? Ce s-a întâmplat?"

"Seongho" Jisung încerca să fugă pe ușă însă este prins de mână imediat. Seongho îl privește furios pe tânăr, pregătit să îi ia telefonul din mâna dar este călcat pe picior, Jisung apăsând cu toată forța pe acesta. Seongho îi dă drumul imediat, surprins de durerea aspră.

Jisung fuge pe ușă și se urca pe scări, încercând să fugă pe acoperiș. Acesta nu mai apucă să realizeze în ce direcție o ia, fiind mult prea panicat pentru a îi mai păsa, așa că o ia pe scările către acoperiș fiind cele mai apropiate.
"Min, sunt pe acoperiș."

"Jisung stai calm, voi ajunge acum" spune Minho, fiind și el la rândul lui panicat.

Seongho era în spatele lui Jisung, alergând după el.
Jisung ajunge pe acoperiș, și se ascunde după o structură de ciment. Imediat apare și Seongho care încercă să îl găsească pe Jisung.

"Jisung! Nu te ascunde de mine!" Acesta țipă.

"Ji, rămâi la telefon" Este tot cea ce spune Minho. "Acum am ajuns, vin către tine"
Jisung se calmează când aude asta, însă imediat se panichează atunci când Seongho apare în fața lui și îi aruncă telefonul din mână.

Seongho îl apucă de gat pe Jisung și îl strânge cu toată forța după care îl trage către marginea clădiri.
"Vrei să te arunc de aici?"

Jisung de repede din cap în stânga și în dreapta.

"Atunci fă tot ceea ce îți spun eu."
Spune Sengho trăgându-l pe Jisung puțin mai departe de margine.
"Te vei despărțit de Minho apoi vei veni cu mine. Ai înțeles?"

Ochii tânărului i se măresc când aude asta, refuzând să fie de acord cu așa ceva.

Seongho vede asta și îl împinge pe Jisung mai aproape de margine
"Am întrebat dacă ai înțeles, răspunde!" Țipă frustrat

Jisung nu spune nimic și se uită la acesta în continuare.

"Seongho!" Se aude din spate.
Era Minho.

Jisung se uită speriat la Minho iar Seongho începe să râdă precum un nebun.
"Normal că l-ai chemat pe el."

"Seongho, calmează-te. Lasă-l de Jisung să plece și după putem vorbi." Încercă Minho să rezoneze cu el văzând faptul că ar putea să îl împingă oricând pe Jisung să cadă.

"Să vorbim? Nu avem ce să vorbim. Are de ales. Viața lui sau pe tine." Seongho îl refuză direct.

În schimb Jisung avea deja alegerea luată. Dacă el nu ar mai fi Seongho ar putea în sfârșit să îi dea pace lui Minho iar acesta ar fi în siguranță. Sau...

"Alege, Minho sau eu?" Întreabă Seongho în timp ce îl împingea pe Jisung peste margine.

"Jisung, te rog alege să fi în siguranță" Minho îi spune speriat. Nu știa ce să facă, Jisung ar putea muri în orice clipă.

Jisung zâmbește în timp ce îi apucă mâna lui Seongho
"Minho, te iubesc."
Și cu astea spuse Jisung își dă drumul pe spate, trăgându-l pe Seongho după el.

Jisung simte cum cade în gol, speriat din cale afară.

Ultimul lucru pe care și-l amintește este privirea speriata a lui Minho.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1205 cuvinte

Sunt pe minus cu orele de somn așa că asta e tot ce am scris momentan. Încă câteva capitole și într-un final aceasta carte va avea un sfârșit. Unul fericit! deoarece nu suport finalurile triste

Îmi place să vă țin în suspans (๑>◡<๑)