RĂZBUNAREA LUI KLAINE

1

Pov. Klaine

Imi las geamul fumuriu ușor în jos,fumul de țigară iese ușor pe el și îl privesc pe acel bărbat cum iese din acel hotel alături de acea femeie . Îmi scot aparatul și apăs rapid butonul făcând rapid pozele. Privesc ecranul digital și când văd că totul se vede destul de clar pornesc motorul și plec de acolo. Întotdeauna o luam pe drumuri diferite ca să nu bat la ochii. Nimeni nu trebuia să știe următorul meu pas. Ajung in fața blocului și ies rapid din mașină intrând în bloc,apartamentul in care locuiam era mic dar nu mă deranja eram doar un singur om. Intru in camera nocturna și mă apuc sa developez pozele pe care le-am făcut în acesta seară. Trebuia să mai am puțina răbdare, nu aveam voie sa greșesc, aveam totul în cap fiecare etapă fiecare pas am avut 17 ani timp sa mă gândesc la asta. In fiecare zi in fiecare minut mintea mea doar la asta a gândit. Doar asta ma ținut în viață ma ținut să nu inebunesc acolo. Acum eram liber și totuși mintea mea era încătușată nu aveam să mă eliberez niciodată poate doar atunci când ajungeam sa o vad din nou. In vise sau poate în viața de apoi ...

Îmi simt iar mâinile tremurând și le privesc pierdut....de fiecare data când mă gândeam la ea îmi vedeam mâinile pline de sânge și trupul ei firav întins pe pardoseală. Aveam in permanenta aceași imagine care nu avea să îmi părăsească mintea niciodată. In seara aceea viața mea sa schimbat și din rai am ajuns in cel mai adânc și arzator iad. Dar acum era timpul meu și aveam un singur scop. Unul singur care mă măcina secunda de secundă pentru că altceva nu mai aveam. Aceea seara blestemata îmi luase toată viața și acum eram pustiu ,nimic nu mă mai încălzea nimic nu mă mai atingea. Inima mea era rece așa cum îmi era toată ființa așa cum mă lăsase plecarea ei bruscă.

Trec hârtia prin aceea soluție și totul se umple și acele imagini apar ușor , le agat pe sfoara subțire întinsă. Îmi arunc un ochi peste și zâmbesc ușor satisfăcut. Știam tot, calculasem tot, îmi făcusem temele până in cel mai mic detaliu pentru ca atunci când nu ai alt scop faci totul încet și sigur și eu nu aveam voie sa greșesc.

Ies din camera și mă îndrept spre bucătăria mica de unde scot o bere din frigider,pe masa era o cutie de pizza din seara precedentă și o deschid rapid. Iau o felie de pizza și musc din ea. Azi toată ziua am condus făcând poze.

Mâine trebuia să trimit plicul și apoi trebuia să ma prezint la interviu. Ofițerul care mă supraveghea trebuia să știe unde lucrez altfel aveam din nou probleme. Mă arunc în canapea și îmi duc berea la gura și nu mă opresc până nu las sticla înapoi goala pe masă. Îmi las capul pe marginea canapelei și îmi închid ochii, mă simțeam ușor obosit. În ultimă perioadă stăteam foarte mult pe afară urmărind acele persoane. Simt cum mă cuprinde somnul dar nu aveam chef să mă ridic sa plec spre dormitor.

Rochia ei albastra se ridica ușor cad ea se învârtea râzând arătând burtica proeminenta ,ochii ei albaștri străluceau puternic și buclele aurii o făcea să pară că este un înger

- Iubitule...ii aud vocea catifelata și mă îndrept spre ea dar când o ating ea nu mai este acolo și mă uit panicat in jurul meu și văd trupul firav plin de sânge și mă arunc în genunchi lângă ea...

- Nu...nu ...nu...nuuuu..încep să țip și tresar speriat, îmi deschid ochii care erau plini de lacrimi așa cum au fost în fiecare seara timp de 18 ani....aveam mereu același vis....același coșmar...in vis sau in realitate simțeam că trăiesc în fiecare zi aceasi zi, aceași zi blestemată....nu de multe ori mă gândisem sa îmi iau viața dar ii uram atât de mult pe cei care au lăsat această faptă nepedepsită că abia așteptam să fiu liber sa îmi pot oferi mie aceea liniște..

Acel bărbat vinovat de moartea ei va plăti cu viața pentru ceea ce a făcut dar nu a aveam de gând să îl omor ,vroiam sa îi ard imperiul ,piesa cu piesa ,pion cu pion până rămânea singur. Asta îmi era scopul să îl văd în genunchi in fata mea cu țeava de la arma în gura și să apese singur ...voiam să își ia singur viața în fața mea.