RĂZBUNAREA LUI KLAINE

14.

Pov Klaine

- Dă-mi arma și stai aici...ii spun și încerc să ies de sub birou dar mă oprește...

- Nu, ori ieșim împreună ori nici unul din noi îmi spune nervos.

- Xavier...

-Nici un Xavier....îmi scuipa printre dinți....uite ascultă ,este liniște acum....mă face el atent și privesc spre sticla sparta a geamului cate era împrăștiata pe jos...

Se aude ușa de la birou și ne uitam prima data unul la altul și Xavier ridica arma pregătit dar îl vedem pe Hiller și respiram ușurați

- Este liber ...cred că au fost doar sa ne distragă atenția îl auzim și îmi ridic o sprânceană spre el în timp ce ieseam de sub birou.

- La ce te referi? Îl întreb și îl văd cum se apleacă după acel cartuș gol.

- Acea mașină se părea că așteaptă ceva și după ce dumneavoastră ați intrat în casa șoferul a devenit agitat...nu va vroia aici. Ați găsit ce doreați? Dacă da ne întoarcem acasă....ne spune și ne face semn spre ieșire.

Dau roata cu privirea prin acel birou și ochii îmi rămân pe aceea poza de la nunta părinților mei
Îmi pare rău......

Ieșim afară și ne îndreptăm spre mașină dar Xavier îmi ia cheile din mână și se urca la volan, nu ii spun nimic și doar mă așez pe scaunul din dreapta, mintea mea era și mai in ceață și aveam și mai multe întrebări și acum mă simțeam și mai vinovat...aceea furtună din interiorul meu nu avea să fie niciodată stinsă indiferent că până la final aveam să îi prind sau nu.

Ea murise din cauza mea, eu eram vinovat ,eu și gura mea cand tot ce trebuia era să îmi văd de treaba mea ... ei știau totul despre mine și acum realizez că nu doar Xavier era cel vizat ...eram amândoi. El a ajuns în seara aia la ușă noastră ....mă incrunt când îmi vine asta in minte și mă întorc spre el...

- Ai spus că ți-au umblat la frane in seara aceea...și totuși nu înțeleg cum ai ajuns fix la ușa mea?  Îl întreb eu

- Da ...la asta m-am gândit acum îl aud,in seara aceea după ce mașina mea sa răsturnat abia am ieșit ,era în bărbat care venea spre mine și am auzit acel foc de armă și apoi am simțit durerea...am inceput să alerg pe acele străzi,nu mai vedeam în fața mea prea bine, nici nu știam unde sunt... dar m-am oprit când am simțit  mirosul de pâine, casa voastră era lângă aceea fabrica  mica de pâine, îmi amintesc că tatăl meu a oprit într-o zi acolo...eu nu  am coborât din mașină dar atunci în aceea seara mi-am amintit că eu mai fusesem în aceea zonă. Eu doar m-am așezat pe acele trepte și mi-am sprijinit spatele de ușa aceea ,destinul crud sau nu, nu știu....dar știu că ușa sa deschis și am văzut-o pe ea.... Klaine...

- Este .....nu vreau sa vorbesc..acum...ii spun rapid

- Am avut destinele legate de la început Klaine,indiferent că vrei sau nu să vorbești....și totuși ei sau legat de persoana total nepotrivită,ai stat 17 ani închis pentru crima lor și eu am dormit 17 ani ne-bagand in seamă treaba lor murdara....nu se vor atinge de tine decât peste cadavrul meu îl aud rostind destul de rece...îmi întorc privirea spre el și îl văd cum strângea volanul în mâini și privirea de gheata era îndreptată doar la drum...