RĂZBUNAREA LUI KLAINE

20

Pov Klaine

Îl privesc cum doarme liniștit și îmi întorc privirea spre biroul din camera mea . Mă ridic ușor și trag ușor sertarul scor acea casca și o pun în urechi...vroim să aflu exact ce sa întâmplat și el părea panicat și Xavier panicat îmi dădea de înțeles că s-au întâmplat mai multe.

Nu înțeleg de ce nu îmi amintesc, îmi aduc aminte de el în spital în minte îmi vine un sunet înfiorător și apoi nimic. Nu îmi pot aminti nimic, deschid laptopul și privesc peste umăr, in acesta cameră am pus camere  de vedere in momentul când m-am mutat cu el în cazul că cineva îmi umbla prin lucruri...

Apăs și mă văd...părea că eram într-o stare morbidă, ochii mi se măresc pe ecran când văd cum sunt tratat de ei și că eu nu aveam nici o reacție. Nici nu vreau să îmi imaginez cat de greu ia fost. Privesc cum acel medic îmi pune branula și eu adorm și îl văd pe Xavier mult mai târziu cum intră în dormitor și se așeză lângă mine dar ceea ce urmează după mă îngheață în loc...

Închid destul de brutal laptopul și îmi scot casca din urechi și o arunc pe birou. Lacrimile îmi curgeau pe obraz,cum am putut să ii fac asta?.

Ce dracu sa întâmplat cu mine de am reacționat așa ?

Îmi întorc privirea spre pat și îl văd că el mă privea tăcut și îmi las capul in jos.

- Înțeleg de ce ai vrut sa te despărți de mine..ii spun încet...nu îmi amintesc ce sa întâmplat de ce am ajuns in starea asta și nu cred că este din cauza că l-am omorât pe Jakele și acei bărbați....altceva sa întâmplat....

Ii simt palmele pe chipul meu și îmi ridic privirea...ochii lui străluceau de lacrimi nevărsate...

- Nu știu....tot ce sa întâmplat în ultimă perioadă.....este......mă bucur doar că ești bine acum. Îmi spune și îmi sărută fruntea.

Dar nu eram bine ,nu era nici el bine chiar daca incerca să pară bine si  el, îl simțeam totul se schimbase între noi și acum știu de ce .. am văzut de ce...el avea îndoieli acum indiferent ce ii spun eu ,el avea mereu aceea îndoială pentru că totul a început de la ura me fața de el pentru că totul a început cu dorința mea de a mă răzbună pe el...și el acum ...

- Simt că te pierd...daca nu cumva am făcut-o deja...am văzut ce sa întâmplat...ii spun și el se încruntă ușor. Am instalat camere aici ii spun și ochii lui se măresc. Am văzut ce ți-am făcut și am auzit ce ți-am spus....dacă îți spun că nimic nu a fost real că era doar mintea mea bolnava nu mă vei crede pentru că totul a început de acolo.

- Klaine...iubitule eu...

- Nu,nu vreau să cauți scuze ...noi doi știm cum am ajuns aici și eu știu că altceva sa întâmplat și eu acum știu ce îți trece ție prin cap ce gândești....din acest motiv erai hotărât să renunți la mine,la noi.

Se ridică cu greutate și îmi las capul in jos....era o situație afurisita de grea,mult mai grea că în trecut. Atunci căutăm să îl țin departe de mine și să îl pedepsesc acum mă agățăm cu totul de el pentru că la fiecare pas pe care îl făcea ,fiecare pas care îl ducea și mai departe de mine mă durea...când am devenit atât de dependent de el? Când m-am îndrăgostit atât de tare de el?

- Mi-a fost frică.. atunci când am realizat că toate sentimentele mele se schimba.. mi-a fost greu...simțeam că o trădez pe ea și apoi am realizat că ea nu mai exista de mult ....o voi purta în mintea mea ca pe o comoară toată viața dar Xavier....toată aceea ura și tristețe tu ai transformat-o in acesta iubire care mă sufocă ...mă sufocă de cate ori ești departe de mine și în spital am inebunit..atunci sa întâmplat ceva....pentru că simțeam că tot pierd lume...ea, copilul, părinții mei și tu....nu mai suportam. Ii spun încet..