RĂZBUNAREA LUI KLAINE

3

Pov Klaine

Îmi dau sacoul jos care era plin de praf și îmi desfac nasturi cămăși,îmi văd reflexia in oglindă și mi se părea stranie aceea sclipire din ochii mei ,părea că acei iriși verzi care mă priveau înapoi erau mai vii ca ultima dată când i-am zărit in oglinda...poate că tot ce sa întâmplat azi mă scos puțin din starea de amorțeală. Poate că mă bucura să aflu că mai există cineva care îl voia mort...îmi văd colturile buzelor cum se ridica și îmi privesc chipul de parcă nu eram eu cel care mă  privea zâmbind înapoi.

Aud o bătaie slabă în ușă și mă îndrept spre ea și o deschid brusc fără să realizez că aveam cămașa descheiată complet...

Ii văd iriși reci cum mă priveau și rămân privind in ei,nu înțelegeam ce caută aici când el nu venea  niciodată în această parte a casei. Îl văd cum își coboară privirea spre corpul meu și îngheț. Fac un pas in spate și mă întorc rapid începând să îmi închei înapoi nasturi

   - Nu credeam că ești atât de pudic îl aud...și mă întorc spre el având deja jumătate de nasturi încheiați

     - Ce cauți aici? Îl întreb nervos dar îmi închid gura și îmi întorc privirea prin camera...intrecusem  măsura. Iertati-ma spun rapid și îi fac semn sa intre

     - Mulțumesc spune și îi simțeam glasul ironic, am venit cu asta spune și abia atunci îi observ tava din mână plina de mâncare și acea cutie de prim ajutor și îmi ridic privirea incruntata spre el.

Ce dracu incerca să facă? Ce joc juca cu mine?

    - V-am spus, nu este cazul nu mă doare este doar o zgârietura banală. In voce mi se putea citi iritarea și încercăm să o maschiz dar la dracu că prezența lui în camera mea mă irita până în măduva oaselor...

   - Acum că ți-am văzut trupul pe care tu l-ai ascuns rapid sub acea cămașa îmi dau seama că într-adevăr este doar o zgârietura banală îl aud și înghit in sec când realizez că el apucase să îmi vadă semnele de pe abdomen. ...presupun că au o poveste? Întreabă si doar îl privesc mut.

Nu știam ce încerca să facă? De ce se purta așa dintr-o dată cu mine? Îmi era mai bine când ne limităm doar la condus ..

    - Nu sunt povesti prea plăcute ii spun eu rece și mai fac un pas in spate...și vă mulțumesc dar nu trebuia să vă  deranjați  pentru mine până la urmă sunt doar un simplu angajat și puteam să îmi iau eu  singur mancarea

    - De ce ești atât de mult în defensivă? Atât de mult urăști prezenta mea?

Arh...uram modul lui lejer in care îmi vorbea și libertatea cu care se comporta in preajma mea...uram totul la el. Grija asta falsa pe care o afișa de parcă eu ii credeam teatrul asta ieftin...

    - Nu...normal că nu, daca va uram nu va mai eram angajat nu? Pun eu accent pe cuvântul angajat poate își dădea seama că prezența lui in camera mea nu era bine venită

    - Ți-am spus că te vreau aproape de mine ..rostește și în momentul când îl aud parcă îmi săgeata creieri...se juca cu mintea mea. Se juca cu nervii mei

Face câțiva pași și lasă tava pe masa micuța de lângă perete...îl văd cum dă roata cu privirea de parcă locul ii era total străin și nu făcea parte din propria lui casă și apoi  se duce spre fereastră...