RĂZBUNAREA LUI KLAINE

23

Pov Klaine

Când Xavier adormise ii eliberez ușor mâna și o așez pe pat lângă el...îl privesc tăcut preț de câteva minute, chipul îi era mult mai îmbujorat acum și genele groase ce ii conturau ochii făceau umbră ușoară sub ochii....privirea îmi cade pe buzele lui pline ce erau perfect lipite și mi se păreau mai mult decât perfecte mai ales când erau peste buzele mele sau pe pielea mea.

Da, eram sigur că îl vroiam în viața mea mai mult decât orice, el dărâmase tot în jurul meu toate fricile toate zidurile el și gura lui care uneori mă scotea din minți și la propriu și la figurat...îl vroiam în viața mea....

Mă ridic ușor fără să fac prea multa gălăgie el trebuia să se recupereze și eu trebuia să închiei acest iad care începuse cu mine și trebuia să se termine tot cu mine.

Ies din salon și mă îndrept direct spre ieșirea din spital dar îl simt pe Adam in spatele meu. Nu mă întorc orice i-aș fii spus acum el ar fii refuzat și ar fii rămas lipit de mine. Mă îndrept spre mașină și atunci mă întorc spre el,îmi aruncă cheile și le prind în aer ..deschid mașina și mă urc la volan și el în dreapta mea.

- Adam... indiferent ce se întâmplă...

- Știu....dar totul va fii bine...te vei întoarce la Xavier. Ii aud vocea dura și pornesc mașina.

Încep să conduc spre acel loc unde știam că el va fii unde eu nu am realizat până azi că el se ascundea mereu la vedere .. a fost cu un pas înaintea mea întotdeauna dar nu și acum....nu acum....opresc pe alee și privesc ușa aceea ..și apoi îmi întorc privirea spre ușă paralelă... Ușa lui ..

- Aici?...îl aud pe Adam rostind și cred că era prima data când rămânea fara cuvinte...el a știut totul....rostește la final și eu doar îl priveam

Mark fratele lui Xavier locuia in casa care era vizavi de casa unde trăisem eu și Rose...el întotdeauna a știut totul dar acum era timpul nostru....

Coboram din mașină și îi fac semn sa stea  in spatele meu...mă lipesc de peretele de lângă ușa și îmi pregătesc arma ...apăs mânerul și realizez că ușa era descuiată el nu se aștepta ca nimeni sa știe de asta...intru ușor în acel sem-intuneric și fac pași micuți...îl văd stând pe scaun la masa cu spatele la mine își servea masa se părea și mă apropii de el și îi lipesc țeava la cap..

- Buna Mark, sau mai bine spus buna vecinule...ii spun ironic și îl simt cum tresare se întinde după arma ce o avea pe masa dar Adam este mai rapid și o ia rapid și își îndreaptă și el arma spre Mark

- Te sfătuiesc să nu te miști....îl amenința.

Îmi scot din buzunar micul dispozitiv și după ce apăs butonul de înregistrare îl așez pe masa in fața lui.

- Acum...te rog sa ne spui o poveste Mark, de la început asta daca vrei sa apuci ziua de mâine.

- Tu nu ești un criminal Klaine ii aud vocea răgușită...

- Nu...nu sunt dar tu m-ai făcut sa devin unul,am stat 17 ani închis pentru crima ta ai omorât oameni nevinovați,Rose ,copilul meu ,părinții mei ai atentat chiar și la viață propriului frate . Ce nenorocit face asta Mark? Îl întreb și el își întoarse ușor privirea spre mine...zâmbea...nemernicul zâmbea...