RĂZBUNAREA LUI KLAINE

2

Pov Klaine

     Intru in mașină și îl aștept din nou,urma să vină ora prânzului și știam exact la ce ora va ieși din lift știam unde va mânca ,exact ce va  mânca și cele două pahare de vin alb. Aveam aproape două săptămâni de când lucram pentru el și de fiecare dată când îl simțeam aproape de mine trebuia să îmi musc limba ca să îmi calmez tulmutul interior.  Acasă în fiecare seară după ora 23 când știam că el nu mai cobora niciodată din dormitorul său începeam să umblu prin casă, avea fix doua zile pe săptămână vineri și sâmbătă când ieșea mereu in același club, nu știam cu cine se întâlnește acolo nu știam cum este nici în interior pentru că tot ce făceam era să îl aștept în mașină și nu stătea decât fix 3 ore. Uneori mi se părea că bărbatul asta era mai fix ca ceasul.            

        Știam toată zona casei cel puțin cea în care stăteam noi angajații, instalasem cateva dispozitive de ascultare, descoperisem chiar și o sera unde rămăsesem frapat de faptul că erau doar trandafiri albi....curtea interioara o știam de fel și mai rămânea doar partea lui dar de cate ori încercam să urc acele scări ii vedeam pe acei tipi pe care el îi angajeze în urmă cu 4 zile și știam de ce o făcuse. Plicurile albe cu toți cei din jurul lui ajungeau destul de des la biroul lui ceea ce îl făcea să fie în permanență un sac tensionat. Știam destul de bine ce conțin acele plicuri până la urmă eu eram in spatele lor.  Asta îmi era scopul să îl indepartez de toți și să rămână singur fără nimic ...eu nu eram un criminal ca el dar urma să îi devin coșmar așa cum îmi era el mie.

      Îl văd cum iese din lift și ies rapid din mașină și îi deschid portiera dar se oprește și îl văd cum își aruncă telefonul nervos la pământ facand-ul să sară tot din el. Își duce mâinile masând nervos tâmplele și abia îmi abtineam zâmbetul...

     Își ridică privirea spre mine și începe iar să facă pași dar se oprește în fața mea și iriși aceia de rechin mă privesc de parcă ar dori să îmi găurească capul.

     - Klaine ..îmi pronunța numele și îmi musc interiorul obrazului când îmi aud numele ieșit din gura lui spurcată...

     - Da domnule...ii spun eu sec

      - Ai mâncat? Mă ia prin surprindere cu întrebarea și îl privesc intens ,mă bucuram că aveam ochelari de soare la ochii și nu îmi vedea privirea plina de ură.

      - Nu...rostesc simplu

      - Perfect,vom manca împreună rostește impasibil și se urcă rapid în mașină. Îmi ridic o sprânceană și îmi întorc privirea spre el. Dar el era deja în întunericul mașini și nu puteam sa ii observ chipul,închid portiera puțin prea brutal și ocolesc mașina urcând la volan. 

    De data asta nu ridică geamul dintre noi și asta parcă mă făcea să fiu și mai agitat. Azi nu ii văzusem pe cei doi în spatele nostru. Ei mergeau de obicei în altă mașină și  stăteau lipiți de fundul lui. Însă azi nu i-am văzut încă de dimineață. Mă mânca limba să îl întreb ce sa întâmplat dar îmi abțin curiozitatea...

     - Klaine? ...ii aud iar glasul și îmi ridic privirea in oglinda retrovizoare spre el cu toate că el nu putea să îmi vadă privirea...

     - Da domnule? ....este cald doriți să  cobor temperatura?îl întreb eu politicos.... cu toate că meriți să arzi in flăcările iadului .