RĂZBUNAREA LUI KLAINE

10

Pov Klaine

Priveam in gol stând încă așezat în acea seră .. Xavier era tot în aceași poziție dar mai departe de mine și îmi ridic privirea spre el. Privea pierdut spre un trandafir alb...

- Mai spune-mi odată de ea,ii cer și își ridică privirea spre mine...vreau sa știu cum era în seara aia,spun încet și îmi închid ochii....eu am plecat la muncă,lucram la o fabrică în tura de noapte ....eram fericit... lăsasem acasă femeia pe care o iubeam mai mult decât orice  pe lumea asta care îmi purta copilul ...eram tineri și fericiți în puținul nostru ....când am văzut ușa deschisă dimineața..... mi-am dat seama că ceva sa întâmplat...îmi aduc aminte buchetul de trandafiri albi îmbibați în sângele ei....și arma aceea .....dar ea....ea ....chipul ei zâmbea....

Îmi pun mâinile pe chip și încep să plâng în surdină,toate acele imagini erau atât de vii acum,mult prea vii...mă dureau mai mult decât o făcuse în seara aceea....

- Te-am urat atâta timp.... încă o fac... încă vreau sa te urăsc pentru că  ura mea pentru tine este tot ce ma ținut în viață,ii spun printre lacrimii ... lasă-mă să te urăsc Xavier dar....in același timp....

Mă opresc nu puteam rosti acel cuvânt ,eram prea laș sau poate odată rostit totul se schimba și aveam să mă pierd și mai mult. Nu vroiam sa ies din iadul meu....aici sufletul îmi era pârjolit aici....îmi ridic privirea spre el....și el era tot în iadul meu. Era posibil să îl urăsc și să îl doresc cu aceași tărie?

- Și eu o fac....ai dreptul sa o faci și tu , ai dreptate ți-am distrus viața...el se ridica de jos și se întoarse spre ieșire ....după ce îi găsim pe vinovați te voi lăsa să îmi iei viața... spune rece și când îl aud un tremur îmi cuprinde tot corpul....

Acum eram sigur...nu as putea sa fac asta....nu as putea sa ii iau viața...

Iese afara din sera și ușa se trântește în urma lui.
Mă ridic și eu și încep să merg in urma lui și când intru in casa mă îndrept direct spre dormitorul meu. .. văd arma pe jos cea pe care o aruncasem  și poza ei lângă ea , ..îmi ridic privirea spre pat și îmi închid ochii...

- Iarta-ma Rose....șoptesc și mă întorc pe călcâie și mă îndrept spre partea lui de casă,urc scările și mă îndrept spre dormitorul său,privesc câteva secunde ușa dar apăs mânerul și întru. Îl găsesc privind spre geam ,trupul lui se zguduia încet și realizez că el plângea.

Mă îndrept spre pat și mă așez pe margine... privindu-mi picioarele...

- Mă simt epuizat....toată astea mi-au măcinat sufletul dar ai dreptate....sunt intre două lumi....vreau ajutorul tău sa îi prind și tot odată te vreau și  pe tine....spun și mă întind în pat...îmi trag genunchi la piept și îmi adâncesc chipul în perna lui care mirosea a el.

Îl simt cum se așeză în pat dar nu mă atinge și nici nu îmi doream sa o facă în acest moment. Vroiam doar sa îl simt lângă mine...atât. îmi era de ajuns asta ..

  Auzim un ciocanit slab in ușă și îmi ridic privirea....îl simt cum coboară din pat și se îndreptă să deschidă,bărbatul acela chelios îl privește ușor panicat și mă ridic în șezut ,privirea lui pica pe mine și își mărește ochii când mă vede

- Ai venit să mă privești? Sau ai ceva sa îmi spui? Îl întreabă iritat Xavier....

- Scuzați domnule dar sunteți căutat..îl aud ,un domnu Jakele va așteaptă jos in living.