RĂZBUNAREA LUI KLAINE

5

Pov Klaine

Intru in dormitorul meu,după gestul din biroul său am plecat fără să îi mai spun nimic fără să îl privesc. Nu mai puteam sta in prezența lui. Mă îndrept spre baie și îmi golesc tot stomacul. Simțeam o stare de repulsie pentru toată ființa mea. Făceam un joc periculos acum unul brutal de grețos. Îmi sterg rapid cu dosul palmei buzele de parcă as fii șters ce tocmai se întâmplase ,totul se schimbase acum tot jocul tot planul și îmi simțeam tremurul interior. Eram un amestec de sentimente acum și cel care ieșea cel mai mult la suprafață era ura. Ura față de el ura față de mine. Intru rapid in dormitor și deschid acel cufar iau arma și o pun in betelia pantalonilor și ies furios pe ușă trebuia să termin tot acum, chit ca stăteam toată viața în închisoare el trebuia să moară și încep să merg furios pe acel hol ,nu mai vedeam nimic nu mai simțeam nimic tot ce vedeam era trupul ei plin de sânge și mă opresc și încep să urlu și sa lovesc peretele din stânga mea cu pumni. Îmi așez fruntea pe el respirând violent. Îmi simt lacrimile pe obraz, simțeam că o trădam acum in acest moment eu ii trădam amintirea ei....mă uram. Mă uram....

- Domnule Klaine ești bine? Aud întrebarea și tresar ,îmi întorc privirea spre Anda care mă privea ușor panicată și îmi forțez un zâmbet. Mă îndepărtez de perete și îmi șterg rapid obrajii.

- Da...ce sa întâmplat? O întreb rapid

- Domnul Hunter...a plecat spre birou și ma rugat să vă spun sa le spuneți noilor angajații care va fii postul fiecăruia dintre ei.

Când o aud îmi ridic o sprânceană spre ea, el plecase singur? Dar poate era mai bine așa , nu aveam de gând să îl văd acum as fii făcut ceva rău cu siguranță dacă îl aveam în fața ochilor acum. Ii dau ușor din cap și trec pe lângă ea.

Când ajung in holul mare îi văd pe toți acolo mai puțin pe cei doi care îi angajeze el în urma cu câteva zile și îmi dau seama că el a plecat cu ei spre birou.

După ce îmi pierd timpul vorbind aproape cu fiecare în parte și le spun fiecăruia ce post va primi ies afara unde venise cei care urma să repare acel zid și poarta mare de la intrare care era dărâmată.

- Vor veni să monteze camere de supraveghere aici le arăt stâlpi groși de la poarta proaspătă montata. Voi trei veți lucra în schimburi aici. Nu are voie nimeni sa intre dacă nu aflu eu sau domnul Hunter le spun și plec de lângă ei.

Privesc spre cei care aproape terminau de reparat acel zid și îmi privesc ceasul de la mâna era trecut de ora 20 și el încă nu venise acasă. Îmi scot telefonul și îl apelez pe unul dintre oamenii care erau cu el. Care îmi răspunde după primul apel

- Da domnule Byron. Îl aud și îmi dau ochii peste cap

- Unde sunteți? Întreb rapid ,habar nu aveam cum dracu îl cheamă dar se lasă liniștea la celălalt capăt al telefonului și îl iau rapid de la ureche și îl privesc...

- Klaine...aud și îl duc iar la ureche..era vocea lui și simțeam cum stomacul se îngreunează când îl aud

- Da domnule? Ii spun sec

- Ajung acasă în 10 minute...îl aud rostind dur și îmi închide telefonul.

Îl strâng în mână și îmi încleștez maxilarul , dau aerul afara și privesc spre porțile imense,îmi duc mâna spre arma de la spate și îmi simt pulsul accelerat.