RĂZBUNAREA LUI KLAINE

4

Pov Klaine

Mă îndrept spre cei de la ambulanță și îl privesc scurt pe Xavier cum stătea la consult.

- Dumneavoastră ia-ți oferit primul ajutor mă întreabă domnișoara care îi ascultă plămâni și îi dau ușor din cap și îmi întorc privirea spre el și el mă privea pe mine...ați procedat foarte rapid și bine. Felicitări spune domnișoara și îi zâmbesc ușor. Îmi întorc privirea spre acel zid care avea o gaura imensa in el. Locul era împânzit de poliție și eu reușisem sa ascund ambele arme înainte ca ei sa ajungă....

- Buna seara aud o voce groasă și îmi întorc privirea spre bărbatul în uniformă. Dumneavoastră sunteți domnul Klaine Byron? Mă întreabă și eu ii dau afirmativ din cap. Avem câteva întrebări pentru dumneavoastră...

- Sigur ..ii spun politicos stiam deja procedura...și doar îl priveam plictisit .

- Ne puteți spune exact ce sa întâmplat? Unde erați dumneavoastră când au intrat acei bărbați?

- In gradina ii spun, am simțit ceva și când mi-am ridicat privirea am observat un bărbat și am fugit spre șeful meu sa îl atenționez.

- Angajați spun că s-au auzit focuri de armă. Îmi spune și îmi ridic o sprânceană spre dânsul....

- Este doar un angajat ii aud vocea și ne întoarcem spre cel care vorbise. Mi-a salvat viața de doua ori. Dacă aveți întrebări mi le puneți mie. Ii spune rece și acei iriși de rechin îl privea pe ofițerul din fața mea cu superioritate.

- Domnule Hunter astea sunt procedurile ii spune bărbatul și îl văd cum își dă jos acea pătura pe care cei de la ambulanță i-au pus-o pe umeri.

- Și eu va spun că va voi răspunde eu la întrebări.. ți se pare că nu vorbesc sa fiu înțeles?  Cineva mă vrea mort ,cine? nu știu asta este datoria voastră să aflați. Noi am sunat la 112 și uite că acum stam amândoi față in față ii spune și îi simțeam glasul ironic.

- Domnule Hunter....sunteți sigur că nu știți cine sunt acei bărbat? Întreabă din nou ofițerul și deja mă irita și pe mine

- Erau trei, după statura și forma corpului cred că  aveau undeva intre 30 și 40 de ani. Nu erau foarte atletici pentru că mișcările lor erau ușor greoaie. Aveau măști negre pe chip cu lentile negre ce le acopereau ochii și unul singur dintre ei a vorbit dar avea un fel de dispozitiv ce ii modifica vocea...apoi am auzit aceea mașinărie și eu mi-am împins șeful in piscina ca sa scăpam de ei. Cam asta este tot ce sa întâmplat ii spun eu și îl văd cum își ridică o sprânceană spre mine...

- De unde știți ce vârstă aveau dacă nu le-ați văzut fața? Aud întrebarea și îmi reprim senzația de a-mi da ochii peste cap. Bărbatul ăsta ori era prost ori era prost...

- A spus  ,"cred că aveau" ii spune Xavier și îmi întorc privirea spre el.

- Ok ...mâine vă voi ruga să veniți să dați o declarație scrisă la secție. Ne spune și ne salută ușor din cap și pleacă de lângă noi.

- Ce idioți...îl aud și îl privesc scurt. Mă întorc pe călcâie deja mă simțeam prea obosit că sa fiu acum in preajma lui și aveam mintea plina de intrebari . Dar văd ceva în iarbă și privesc rapid in jurul meu..dau ușor cu piciorul și acel dispozitiv alunecă spre o tufa de trandafiri. Aveam sa ies mai târziu să îl iau. Habar nu aveam ce este dar voi afla.