REVENGE

ȘAISPREZECE

DANTE

Nunta asta e de rahat. Și ce să vezi, verișorii mei, deja sunt chercheliți. Giulia încă dă shoturi pe gât, iar Teresa, dracu' știe unde a dispărut. Cât despre Santiago, nu am încetat să îi arunc priviri. Mi se părea suspect că încă nu făcuse nici o mișcare. Îmi stârnește suspiciuni. Dar încă îmi făceam o strategie cum să acționez.

Mă gândeam ca, peste două zile să-i fac o vizită. Mă strecor ușor în casa lui , și îi i-au banii, apoi, îl anunț pe Benny să pornească bomba. Nu îmi era milă de el, era un babac înfumurat dar îmi era milă de ea.

Lorelai.

M-am gândit la ea după ce am plecat ieri. Mă urăsc pentru asta. Abia o convinsesem să vină înăuntru, sperând să se distreze. Nu o face, și de ce brusc toți bărbații din încăperea asta îmi acaparează soția?

A trebuit să-l ameninț pe Lorenzo de două ori să înceteze să îi m-ai facă avansuri soției mele. Cât despre Landon și Lucian... cu ei accept să vorbească sunt frații ei, dar fratele meu, încearcă să scoată ce-i m-ai rău din mine.

— Whisky?

I-au paharul din mână lui bând tot lichidul.

— Mersi.

— Uită-te la ea... drăguța de Lorelai, mâncă tort, singură.

— Văd și eu asta tâmpitule.

Mârâi eu.

Pentru că de zece minute doar la ea mă uit. Este așa frumoasă în rochia aia. Daiene se pricepe, recunosc, iar Lorenzo avea dreptate, i se mulează perfect pe corp.

— Cred că are nevoie de puțin umor a la Parker.

— Stai pe tușă.

Lorelai era problema mea. Eu o rezolvam. Și în plus, nu mă simțeam în apele mele. Nu știam ce era cu mine, dar știam că voiam să fie în permanență lângă mine.

Nu puteam să fac nimic ca să par un mafiot de temut, majoritatea beau și se îmbată de nu m-ai știu de ei, dar eu nu puteam nici să beau. Ea era cauza neliniștii mele. Era nefericită.

Înainte nu mă afecta așa tare, însă acum... este diferit. Știam ce trebuia să fac.

— O rezolv eu, du-te și m-ai vorbește cu Lorenzo, aparent, sunteți într-o minte.

— Tu erai cel m-ai apropiat de el.

— Eram.

Plec spre masa unde stă laptopul,— da, aveam un laptop cu muzică pregătit pentru nuntă — și selectez o melodie ușoară. Mă răsucesc spre Lorelai și venind spre masa unde ne era predestinată nouă, întind mâna spre ea spunând:

— Dansează cu mine.

Se oprește din mâncat. Ridică capul încet.

Repet:

— Dansează cu mine.

— Oh...

Murmură ea.

— ...dar tu nu pari genul care să danseze.

— Știu. Și este adevărat.

— Atunci... de ce vrei să dansezi cu mine?

Întrebările astea într-un sens drăguț îmi fac scârbă.

— Dacă  ăsta ar fi un mod bun de a te face să nu m-ai fi supărată, atunci am să o fac.

Rămâne mută. Da, și eu sunt șocat de ce am zis, dar merită.