REVENGE

ZECE

LORELAI

La la, la... ce bine e când cheltui banii dobitocului tău de soț. Am atâtea lucruri noi și frumoase, doar fericirea îmi m-ai lipsește. Poți avea toți banii din lume, dar dacă nu ești fericit, nu înseamnă nimic.

Mă uit la costumul pe care mi l-a cumpărat Dante. Arătam atât de bine în el încât uram chestia asta. Dar avea să-l port doar pentru mine, doar nu-și imaginează că îl voi purta în fața lui?

Mă admir în oglindă uitându-mă la fundul meu. Ușa se deschide iar eu țip. Îmi i-au o pernă și mi-o lipesc de zona abdomenului.

— Văd că îți vine perfect.

— Tu nu ști să bați la ușă?

— Este casa mea, intru unde vreau.

Firește. Atitudinea de ,,eu sunt șeful" mă deranja deja. Nici intimitatea nu-mi respecta.

Vine și îmi dă perna la o parte uitându-se la corpul meu de parcă ar fi ceva frumos. Eu mă uit la corpul lui. Cicatricele alea de pe corpul lui dovedesc că fusese împușcat destul de mult.

— Nu te doare?

Mă trezesc întrebând.

— Ce să mă doară? Pe mine nu mă doare niciodată nimic.

— Toți oamenii suferă câte o dată. De ce te prefaci că totul este bine? Tu nu ai suferit niciodată?

— Nu pune întrebări Lorelai, nu există răspunsuri.

Ce minciună. Îi ating cicatricea de pe piept, dar el îmi dă mâna la o parte.

— Ți-am spus să nu mă atingi!

— De ce? Chiar îți par atât de scârboasă încât să nu te ating?

— Nu...

Oh.

—...dar nu vreau să am nici un contact cu tine. Asta mi-ar provoca m-ai multe probleme.

Mă îndepărtez de el plecând spre hainele și pachetele pe care mi le-a cumpărat. Le iau pe toate și strângând din dinți, i le azvârl în față mârâind:

— Poți să-ți i-ei lucrurile înapoi! Nu m-ai aveam nevoie de ele!

— Ești așa o răsfățată! Nu ești niciodată mulțumită!

Țipă el la mine.

— Greșești. Sunt nefericită! Și totul e din cauza ta! Din cauza atitudinii tale, de ce faci toate astea!? Dacă nici măcar nu mă iubești?

— Eu nu iubesc. Ar fi trebuit să îți dai seama de asta. Iar tu, ești ultima persoană pe care mi-aș dori-o să o iubesc!

Cum poate să-mi zică asta? Chiar nu-l deranjează să mă facă tot timpul să mă facă să mă simt inferioară?

Trag aer în piept și trecând pe lângă el îl împing lovindu-l cu umărul în trecere.

— După ce îți faci planurile pe interes propriu, omoară-mă și pe mine, pun pariu că ți-ar provoca satisfacție!

Trântesc ușa în urma mea. Și ce dacă sunt în lenjerie? Oricum nu mi-a făcut niciodată un compliment, aveam nevoie să scap din casa asta! Iar când realizez că tocmai ce ieșisem din camera unde îmi sunt lucrurile, nu știam unde să mă duc, dar știam pe cine să sun.

Mă întorc înapoi în cameră.

— Ai uitat ceva chica?

— Da. Să-mi i-au naibii lucrurile și să plec!