OPTSPREZECE

2.2K 108 32
                                    

LORELAI

După ce asistenta s-a asigurat că nu m-ai sângerez, mi-a bandajat talia. Mă doare îngrozitor, și încă eram practic traumatizată. Avusesem trei glonțuri în mine.

Fratele meu Landon, se află lângă mine. Mă ține de mână, deși aș fi vrut ca alt cineva să fi fost lângă mine acum. Și acel cineva, să fie Dante.

A încasat glonțuri și pumni. Cred că este istovit și el, dar aș fi vrut să fie istovit alaturi de mine.

— Stai culcată, și încearcă să nu faci mișcări bruște.

Îmi zice asistenta, apoi se uită la Landon.

— Cred că un somn iar prinde bine. Supravegheați-o pentru orice eventualitate.

Zice ea și Landon dă din cap.

— Mulțumesc.

Își ia lucrurile și pleacă. Închide ușa. Mă uit la talia mea. Mâna lui Landon îmi atinge umărul gol, pentru că, eram în sutien.

— Întinde-te surioară, ai avut o noapte grea.

— El unde e?

Întreb eu murmurând încet.

Landon știe la cine mă refer.

— Nu a ieșit încă de când am venit.

Of.

Nu înțeleg de ce este atât de distant față de mine, chiar...sunt așa de rea?

Mă întind încet pe pat și trag plapuma peste mine.

— Vreau să dorm... lasă-mă singură.

— Nu pot, asistenta a spus că...

— Asistenta nu m-ai e aici. Voi striga dacă vreau ceva.

Îl aud pe Landon oftând. Mă sărută pe obraz, apoi se ridică.

— Bine.

Aud ușa deschizându-se, apoi închizându-se.

Îmi ating ușor bandajul închizând ochii. O să dorm, așa, poate mâine dimineața voi crede că tot ce s-a întâmplat în seara asta, a fost un vis.

ೋღ ♡ ღೋ

Simt cum salteaua se lasă ușor sub greutatea unui corp. Un braț îmi cuprinde talia ușor. Ridic capul încet însă palma lui Dante mi-l coboară la loc.

— Continuă să dormi.

Îmi zice el.

Vocea lui e slabă și răgușită.

— S-a întâmplat ceva?

Șoptesc eu..

— Nu.

Murmură el încet și mă trage ușor la pieptul lui.

— Am crezut că te-am pierdut...

Îmi sărută creștetul. Tac puțin intorcându-mă spre el.

Este la bustul gol și cele trei găuri din el, — acum cusute atent — fac ca sufletul meu să se macine. Trupul lui este atât de rănit... și o să cedeze la un moment dat.

— Mă doare să mă uit la pieptul tău...

Îmi aplec ușor capul și îi sărut cicatricea de lângă claviculă.

— ... oprește-te să te arunci așa în pericole. O să mori.

— Nu-mi pasă de mine acum...

Îmi mângâie ușor partea din taliei unde este înfășurată cu cu un bandaj alb.

REVENGE Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum