REVENGE

DOUĂZECI

DANTE

Nu-mi place să recunosc, dar am căpătat într-un fel sentimente. Sentimente pentru Lorelai. Am făcut chiar ce n-am făcut toată viața mea, să țin o femeie în brațe până dimineață. Am dormit cu ea, dar doar pe jumătate. Mintea îmi era plină de gânduri.

Cum să-l omor pe Santiago pentru tot ce ia făcut.

Ar trebui să rup căsătoria asta. Dar nu pot să o fac.

De ce a trebuit să mă îndrăgostesc de nebuna asta?

Era o nebună. Nebuna, și melodramatica mea și o iubeam.

Toată noaptea m-am luptat cu gândurile astea, până când, am ajuns la concluzia că azi este ziua în care casa lui Giuliani va arde pe temelii.

I-am lăsat lui Lorelai un bilet - ceea ce tot nu o fac prea des - și înainte să ies din cameră, m-am holbat la ea timp îndelungat, gândindu-mă dacă să o sărut s-au nu. Am făcut-o și ea a zâmbit.

— Mă întorc repede chica.

Șoptesc eu plecând din cameră.

Pe hol, îndreptându-mă spre camera mea, fratele meu, umblă în sportivi și la bustul gol.

— Neața.

Zice el când mă observă.

— Neața, ce faci?

Parker clipește uimit.

— Oho, cineva are dispoziție. Cine ar fi crezut că o să se întâmple?

Îmi dau ochii peste cap.

— Ce vrei să spui? N-am nici o dispoziție, sunt eu, ca în fiecare zi.

— Nah...

Flutură din mână și mușcă un măr.

—... ești diferit. Ochii tăi au sclipirea aia de ,,o ce bine mă simt". Plus, tu nu mă întrebi niciodată ce fac.

— Ba te întreb.

Ripostez eu.

— Da, dar nu în maniera asta. Ia zi, cum se simte?

Nici nu vreau să m-ai aud. De fiecare dată când îmi amintesc că Lorelai a fost rănită, îmi vine să omor pe cineva.

— E m-ai bine. Încă îi este inconfortabil.

— Tu cum te simți?

— Supraviețuiesc.

Nu zic nimic m-ai mult.

Am încasat mult prea multe glonțuri la viața mea, rezist , dar Lorelai e prea fragilă.

—  N-arată prea bine. Omule, pieptul tău e ca un zid dărmat.

Îmi cobor capul văzând cusăturile și cicatricile însemnate în urma multora neânțelegeri care s-au terminat cu oamenii împușcați în cap.

— Nu contează, o să se vindece. Și am nevoie de tine acum.

— Zău?

Nu știu dacă m-ai pot avea încredere în Parker. Încă poate să se dea la Lorelai, și mă irită.

— Vreau să ai grijă de ea. Și să nu îndrăznești să încerci să o atingi.

Parker rânjește apoi râde gutural. Mânjesc ochii și îl privesc amenințător.

— Biinee...nu o să o ating.

— Vorbesc serios. Ești mort dacă te prind lingușindu-te pe lângă ea.