REVENGE

TREI

LORELAI

Când mă trezesc, sunt într-o cameră necunoscută. Mă ridic pe fund examinând încăperea. Îmi zăresc valiza într-un colț și îmi dau seama că nu era un vis, fusesem dată de soție unui mitocan.

Mă ridic de pe pat și plec spre valiza mea. Dacă e să stau aici o să mă port ca o destrăbălată și o să fac mizerie, iar primul lucru spart din casa asta o să fie fața nenorocitului cu o oglindă. O să vadă ce soție pot să fiu, este timpul să pun puterea feminină pe prin plan, să vadă toată lumea că femeile pot fi puternice, nu doar jucării pentru plăceri.

Jur că-i tai scula dacă încearcă ceva.

Îmi scot hainele împăturite și le pun pe pat, apoi deschid șifonierul văzând niște haine negre. Le iau și le arunc efectiv după ușă. Pe toate. Îmi aranjez hainele mele drăguțe pe rafturi, auzind:

— S-a trezit frumoasa adormită?

— O Isuse Hristoase! Era să fac infarct la urâțenia de pe fața ta, aruncă masca aia...

Îmi pun ușor mâna la buze și par uimită.

—...o stai...

Râd isteric.

—...aia e fața ta.

Sunt așa mândră de mine acum, că nu pot să nu zâmbesc. Dante pe altă parte, pare că se sufocă de iritare, și îmi place.

— Frumoasă glumă chica, pot să știu ce-i cu hainele de pe hol?

— O, dar al cui erau?

— Ale mele.

— A da, nu-i de mirare că puțeau a eșec, le-am aruncat să se aerisească.

Frate ce bună sunt.

Dante trântește ușa în spatele lui strângând din dinți, iar când vine spre mine brusc parcă...mi se duce naibii tot curajul.

— Vezi cum îmi vorbești fetițo, ști câți oameni am ucis care nu-și țineau gura, înainte să ajung la tine?

— Nu-mi pa...

— 47...

Mi-o taie el.

— ...nu mă face să fac ceva ce o să regreți.

— N-ai îndrăzni să mă lovești, te omor dacă faci asta!

Ba nu, nu aveam să-l omor, pentru că m-ar omorî el pe mine m-ai întâi, dar nu vreau să îi arăt că mă poate controla. Tata mi-a dat destule ordine cât să-mi ajungă, nu m-ai las un ticălos să mă conducă după regulile lui, sunt o femeie independentă, lupt pentru drepturile mele.

Dante pufnește pe nas și zâmbește la colțul gurii. Stă cu mâinile în sân uitându-se de sus la mine. Mă încrunt.

— Mi-ar placea să văd asta, te las după ce îl sec pe taică-tu de bani ok?

— Deci m-ai adus în cocina asta doar ca să-i furi tatei bani? Josnic, implici o femeie în jocul tău? Ce patetic.

— Este m-ai complicat de cât crezi chica. Ar fi de preferat să îți controlezi cuvintele când vorbești cu mine.

— S-au ce? Mă omori?

Nu răspunde, însă pleacă și deschide un sertar. Când scoate un pistol încremenesc.

— S-ar putea, tu îți alegi soarta.

Bine. Aleg ceva, și acel ceva este libertatea. Mă uit la el încruntată apoi ochii mei fug la suportul pentru oglindă de pe masă. Mă reped să o i-au însă țip când aud un sunet de armă.