REVENGE

DOUĂZECI ȘI PATRU

LORELAI

În timp ce mă descalț din papuceii mei de cameră roz cu purceluș, îmi scot hainele lăsându-le pe mașina de spălat. Pielea mea e așa roșie și amorțită în cât mă înțeapă la orice stingere.

Când îmi scot bandajul observ câteva picături de sânge pe el iar rana are puțin sânge uscat.

Înjur în sinea mea și i-au un bețișor de vată udându-l puțin și începând să-mi șterg sângele uscat. Sunt așa concentrată la ce fac, în cât nici n-am auzit ușa deschizându-se.

Două buze moi mi se lipesc de umăr. Ridic capul și închid un ochii scăpând un zâmbet când Dante îmi cuprinde ușor talia și mă sărută pe gât.

— Ți-am adus niște haine comode ca să te îmbraci când ieși de la duș.

Murmură el.

Mă uit la hainele împăturite frumos de pe scăunel.

— Mersi...

Murmur eu încet.

Încă încerc să mă obișnuiesc cu Dante cel grijuliu. De când am venit acasă m-a tot îmbrățișat și sărutat în continuu. Îmi place.

Las bețișorul de-o parte și plec să deschid ușile cabinei. Eram pe jumătate goală și sincer eram puțin încordată la felul cum Dante se uita la mine.

— Eu... vreau să fac duș, poți să...

Dar nu termin că Dante își scoate bluza și o aruncă pe podea.

— Da.

— Oh..eu nu la asta m-am referit.

— Ți-ai dori să plec?

Mă gândesc puțin.

— Nu.

Dante scapă un zâmbet mic și își descheie pantalonii. Îi scot și eu pe ai mei până rămân în lenjeria roșie pe care mi-o cumpărase el. Ce-i drept eram emoționată.

— Îmi place.

Zice el pășind spre mine.

— Îți...place? Ce îți place?

— Cum arăți în lenjerie. Ar trebui să-ți cumpăr m-ai multe.

Râd jenată îmbujorându-mă, dar îmi dau seama că vorbește serios.

— O, tu chiar vorbești serios?

Dă din cap.

— De ce crezi că am spus-o?...

Își duce mâinile după spatele meu și printr-o mișcare ușoară îmi descheie sutienul.

—... ador când îmi porți cadourile.

— Și eu ador când mi le oferi.

Dante pufnește și mă ridica ușor punându-mă în cabină. Îmi apucă chiloții și îi trage în jos coborând și el o dată cu ei. Simt fluturași în stomac. Iar când îmi sărută sexul, atât mi-a trebuit ca să-mi pierd capul.

— Stai...

Zic eu apucându-l de păr ușor.

—...nu acum... trebuie să fac duș...abia ce am intrat.

Surâde încă cu gura lipită de sexul meu.

— Dă-i drumul iubito, nu mă deranjează.

Ei, pe mine da. Adică nu. Ceea ce vreau să zic este că, abia ce am intrat în duș, nu pot să... îl las să facă asta așa devreme.