REVENGE

PATRU

DANTE

Faptul că Parker este un imbecil cap sec și deja a început să-i de-a târcoale lui Lorelai, dovedește că are memorie de pește. I-am zis clar să nu interacționeze cu ea.

În orice caz, femeia aia e naiba în picioare. La ce mă așteptam? E fiica lui Santiago, genele se moștenesc. Dar o suport și încerc să nu o strâng de gât. Are gura mare și nu-mi place. Nu-mi place nimic la ea, de fapt nici nu-mi bat capul să atrag atenția și cum se îmbracă. Acum, mă gândesc cum să fac nunta aia proastă să-i pun pe deget un inel stupid și să o trec pe numele meu.

Este clar că binevol nu o să o facă, așa că, o să îl pun cu forța. Și o să semneze certificatul ăla de căsătorie, trebuie să mă răzbun pe taică-su, și nu-mi pasă câte trebuie să fac ca să-l văd mort.

După ce m-am asigurat că nu pleacă nicăieri, și că își ține gurița, m-am întors în camera mea. Doar nu aveam să împart aceeași cameră cu ea? Și așa mi-a distrus camera de oaspeți, nu o las să pășească pragul camerei mele.

Telefonul meu sună distrăgandu-mi atenția din concentrare. Îl i-au de pe birou rânjind când văd numele lui Benny pe ecran.

— Zi cum merge?

— Planul este deja pus în aplicare, doar trebuie să infiltrez bomba.

Zice el.

Sunt onorat să am pe cineva care își face treaba bine. Benny era unul din cunoscuții mei care bombarda din întuneric, tipul știa cum să ascundă o bombă.

— Minunat, și vezi să o pui undeva unde să nu o găsească.

— Nu-ți face griji pentru asta omule, am eu grijă să iasă bine.

— Să filmezi, ști că îmi place să văd cadavre arzând.

— S-a făcut.

Închei apelul și îmi las telefonul pe masă. Și uite așa voi deveni bogat. Aveam să-l ard pe Santiago, o dată pentru totdeauna.

Mă uit pe calculator la camerele de supraveghere. Aveam o casă mare — moștenire de familie — aveam nevoie de camere de supraveghere. Și uite-o și pe domnișoara Giuliani cum stă pe pat liniștită ca o fetiță cuminte. Habar n-avea că o spionam, și îmi convine, cine știe ce pot înregistra.

Îmi sprijin obrazul în palmă oftând. Eram curios cât de mult avea să reziste cu atitudinea asta de cățea. Să țipe la mine și să-mi facă nazuri este doar o perioadă scurtă de timp, până la urmă... amândoi provenim din familii mafiote. Cred că ăsta e singurul lucru pe care îl avem în comun.

Ridic ochii de la ecran când ușa se deschide intrând Parker. Era un obicei prost să intre unde vrea el fără să bată.

— Și acum, ce ai de gând să faci cu ea?

— Asta este strict problema mea. Tu de ce te tot amesteci?

— Pentru că îmi permit.

Pe naiba îți permiți.

— Vrei te rog să ieși din camera mea, poate pleci undeva? N-ai treburi?

— Momentan, nu.

Zice el aplecându-se peste umărul meu uitându-se la ecranul laptopului.

Îl închid, iar el chicotește.

— Bine, bine... am priceput, nu mă bag.

— Perfect.

Mormăi eu.

Când aud voci străine în casă mă ridic repede ieșind din cameră. Dacă pășea cineva în casa mea fără să știu eu, îl ardeam de viu. Dar sunt total plictisit când o văd pe nevasta mea cu frate-su.

— Ce caută el aici?

— Eu l-am chemat.

Zice ea cu mâinile în sân.

Ochii ei căprui de culoarea whisky-ului, mă săgeată indiferent, iar Landon, se uită la mine de parcă ar fi văzut un rahat. Ceea ce nu știa el, că el era rahatul pentru mine.

— De ce? Ți-am zis eu să-ți chemi tot neamul în casa mea?

— Chiar dacă mi-ai fi zis, tot m-ar durea în cot. Am voie să-mi chem frații, nu?

— Da,dar să știu și eu.

Landon își bagă mâinile în buzunar, și trece pe lângă Lorelai venind spre mine.

— Te deranjează cumva că sunt aici?

Îl ignor venind lângă Lorelai și luând-o de braț. Dacă era să stea aici, va trebui să respecte niște reguli.

— Nu mă atinge!

O trag de braț zguduind-o puțin.

— Nu îmi zici tu mie ce să fac. Noi doi trebuie să discutăm.

— A spus să nu o atingi.

Mârâie Landon la mine îndreptând arma spre mine.

Se încruntă și dacă aș avea ceva la mine i-aș răspunde la fel, dar nu am, așa că, îi dau drumul soră-sii iar ea fuge la el îmbrățișându-l.

— Oho...avem vizitatori? Lasă arma jos Landon, nu impresionezi pe nimeni.

— Nici nu aveam de gând. Am venit doar să văd dacă nu-mi chinui sora.

— E bine mersi...

Zice Parker.

— ...am eu grijă de ea, nu-i așa cumnată?

— Ba nu sunt, și nu sunt cumnata ta!

— Tacă-ți gura nevastă, și spune-i frățiorului tău să plece, încă nu împărțim invitațiile la nuntă.

Intervin eu deja iritat.

Trebuia o dată și o dată să stau de vorbă cu ea, să-i explic de ce n-ar trebui să facă nazuri și să nu se m-ai poarte de parcă o taie cineva.

Lorelai nici că se mișcă, stă lipită de frate-su, care îmi este un blocaj în drumul meu spre ea. Landon își ține mâna în jurul taliei ei, în timp ce spune:

— N-am venit să i-au invitația la nuntă. Vreau să vorbesc cu sora mea, și aș prefera ca cumnatul meu să ne lase singuri.

Am acceptat asta, pentru că, cu cât termină m-ai repede de vorbit cu ea,  puteam după să îmi adun răbdarea și să îi zic cum merg lucrurile pe aici.

— Fie, dar să nu pătezi ceva, că te pun să lingi!

— Nu-ți face griji, nici că m-aș atinge de ceva ce e al tău.

— Ce minciună, pentru că se pare că tocmai te-ai atins de ceva ce îmi aparține.

Mă uit la Lorelai. Ea, ea îmi aparținea acum. Ochii ei îmi transmit teamă. N-ar trebui să se teamă de mine, nu aveam să o torturez, decât dacă m-ai țipă la mine și îmi zice ,, du-te dracu" asta nu accept.

— Încă nu m-am măritat cu tine, și nici nu-ți aparțin!

— Încă.

Accentuez eu plecând.

O dată ce îți punea inelul ăla, va fi a mea și eu voi avea putere asupra ei. Va fi nevoită să-mi de-a jumătate din moștenire și așa o să fiu bogat și o să-l rup la buzunare pe Santiago. Răzbunarea mea, începe acum, și dacă o să fie nevoie o să ucid pe oricine o să-mi stea în cale.