REVENGE

TREIZECI ȘI DOI

LORELAI

L-am mințit. Știam că sunt însărcinată. Făcusem niște analize asupra a tot ce întâmplă cu corpul meu, și nu m-ai avea rost să fac testul. Și totuși... stând pe scaunul avionului ușor tulburată și aprofundată în gânduri, nici n-am observat când am decolat.

Dante doarme pe umărul meu, și din când în când îmi trec palma peste obrazul său ușor țepos.

Aveam restul în geantă, și deși știam că port un suflețel în mine, îmi era frica să o fac. Dante nu-și dorea copii, nu încă. Îmi dăduse de înțeles, și nici nu știu cum să procedez. Nu pot să fac avort, este oribil, dar nici să-mi țin ascunsă sarcina o veșnicie.

Oftez și îmi las și eu capul pe speteaza scaunului închizând ochii.

ೋღ ♡ ღೋ

Deschid ochii observând pe măsuța noastră, se află o cutie de suc și un pachețel de nuci. Mă foiesc puțin făcându-l pe Dante să vorbească.

— Te-ai trezit? Cum ai dormit scumpo?

— Chiar foarte bine...

Murmur eu și îmi frec ochii ușor.

— Stewardesa a adus câte ceva cât timp dormeai, m-am gândit că o să-ți fie foame când o să te trezești.

Zâmbesc și îmi las capul pe umărul lui murmurând:

— Mersi.

I-au cutia de suc și o deschid. Beau puțin și îi dau și lui să guste.

— Poftim.

Soarbe puțin apoi mă sărută.

— Delicios.

Îmi place când face asta, mă simt de parcă mii de fluturași îmi gâdilă stomacul, iar când mă gândesc la insecte acum, mi se face rău.

— Am nevoie la baie.

— Lorelai...

Nu-mi place tonul lui.

—...este ceva ce vrei să-mi spui?

— Nu, nu...sincer e totul bine.

Nu era.

Trec repede pe lângă el, luându-mi geanta și plecând la baie.

N-am vomat, dar am făcut pipi și am așteptat vreo câteva minute să văd ce se întâmplă cu testul de sarcină.

Inima îmi bubuie rapid când îl iau și văd două liniuțe. Mă holbez la el apoi în reflexia oglinzii. Nu pot să mă prefac surprinsă, deja știam că o să se întâmple asta, dar aveam nevoie să mă conving.

Tresar când aud:

— Ce durează atât?

Mânerul ușii se mișcă și după voce îmi dau seama că e Dante. Panicată mă bâlbâi:

— N..nimic...e..bine, totul e bine!

— Lorelai, deschide ușa!

Îmi cere el.

— Stai...stai...o clipă!

Mă învârtesc de colo colo ca să ascund testul. Aud un clichet și o bubuitură. Ușa se deschide instant. Arunc repede testul la gunoi.

Dante mânjește ochii la mine.

— Ce-ai aruncat?

— Ăăă...tamponul.

Îmi venea să îmi dau palme.

— Ți-a venit ciclul?

Dau din cap repede.