REVENGE

DOUĂZECI ȘI ȘAPTE

DANTE

După cum i-am cerut lui Francisco, camera mea și al lui Lorelai este una luxoasă. Este la etajul patru cu un pat imens, o cabină de duș frumoasă din gresie gri și două șifoniere albe. Urma să stăm două săptămâni în Paris. Două săptămâni în care o puteam avea pe Lorelai doar pentru mine și puteam să ne făceam de cap cât vrem. Dar momentan, trebuie să m-ai vorbesc cu Benny despre unele chestii pe care le-am cerut.

Lorelai îmi cuprinde talia ușor pe la spate și își lasă capul pe spatele meu murmurând:

— Sunt obosită...

— Ești obosită? Dar abia ce am ajuns.

— Știu...cizmele alea cu toc m-au omorât...

Se dezlipește de mine și pleacă spre patul uriaș. Se așează și se lasă pe spate.

— ...ce vrei să facem? Mergem undeva?

Mă gândesc puțin. Inițial planul meu era să mâncăm ceva, dat fiind faptul că am venit de pe drum. Cumpărasem niste creveți și o sticlă de vin, mă gândeam să mâncăm la balcon cu vederea spre Turnul Eiffel

— Îmbracă ceva comod chica, o să luăm cina pe balcon.

Se ridică brusc cu ochii mari.

— Cina pe balcon? Putem face așa ceva?

— Orice e posibil.

— Ești nebun...

Zice ea în glumă ridicându-se.

— ...dar ești nebunul meu.

La naiba cât de mult o iubesc pe femeia asta!

Vin și o ciupesc de fund.

— Repejor amore mio, du-te și te schimbă, voi pregătii cina.

Lorelai rămâne cadru.

— Tu? Vei pregăti cina?

— Da, nu te preface surprinsă, știu să gătesc.

— Chiar sunt surprinsă, nu pari genul care să stea la bucătărie.

— N-am zis că stau doar la bucătărie. Gătesc când am chef.

Mormăi eu iar ea îmi dă un sărut pe obraz.

— Ei, eu cred că e super drăguț.

Pleacă la valiza ei roz și își alege ceva comod. Îmi scot puloverul și pantalonii, apoi mă îmbrac în ceva comod. Un hanorac și niște pantaloni sport. Lorelai poartă colanți și o bluză verde cu steluțe.

— Ești frumoasă.

O complimentez eu.

Și era adevărat. Lorelai arăta trăsnet. Părul brunet ușor ondulat la capete, ochii căprui de pisică care sunt seducători, buzele ușor roșiatice ca două petale de trandafir... și picioare lungi și frumoase. Era perfecțiunea întruchipată pentru mine.

— Mersi...

Zice ea încetișor.

Sincer, nu credeam că voi ajunge să-mi pierd capul în halul ăsta pentru o femeie. Pur și simplu... Lorelai a reușit să facă ceva ce nici o femeie nu a putut, și anume, să mă înțeleagă.

Cât timp ea se odihnește pe pat, eu scot creveții gata fierți, și îi pun într-un bol mare luat din mini bucataria camerei.  Scot sticla de vin și o duc împreună cu bolul afară pe măsuța rotundă cu două scaune de la balcon.

Mă întorc la Lorelai și sar pe ea. Țipă pițigăiat râzând când încep să o sărut peste tot.

— Aaa... mă gâdili cu barba ta!