REVENGE

DOUĂZECI ȘI NOUĂ

LORELAI

Următoarele trei zile au fost minunate, dar nu prea. Dante m-a dus la cumpărături, am mâncat dulciuri, am vomat. Dante îmi făcea sex oral în baie, eu îi făceam în cameră. Mi-o trăgea iar și iar de fiecare dată și cum apuca. Am făcut poze la Turnul Eiffel, mi-a fost rău și am vomat în zăpadă — cu toată rușinea mea. N-am dormit bine o noapte, mă tot zvârcoleam că voiam pipi, sau că iar mă apuca voma. Ca să nu m-ai zic că gem prea tare când Dante îmi suge sânii. Este ciudat, încep să cred că este ceva ne în regulă cu corpul meu. Și îmi făceam griji, pentru că luna era pe cale să se termine, și mie încă nu-mi venise ciclul.

Încă stau în pat cu Dante alaturi fiind somnoroasă și dezbrăcată. Mă gândesc ce să fac, încă doarme și nu veau să-l trezesc.

S-a speriat de două ori astă noapte amenințându-mă cu arma, dar apoi o lăsă jos când țipam și aptindeam lumina.

Brațul lui se odihnește pe talia mea, iar eu îmi împleticesc degete ușor cu ale lui. Zâmbesc când îmi sărută gâtul.

— Îmi place să mă trezesc cu tine așa, în fiecare dimineață chica.

— Și mie îmi place.

Mă răsucesc spre el.

— Ce-ai vrea să facem?

— Cred că aș sta toată ziua în pat alaturi de tine.

O Doamne ce drăguț.

— Îmi place când ești drăguț, mă faci să mă simt flatată.

— Nu-s drăguț, sunt doar sincer.

Ahaaa... și se așteptă să cred asta? Dante știe ce să-mi spună ca să mă simt bine. Și de fiecare dată văd ceva în ochii lui când o zice, așadar, este drăguț.

Stăm o vreme amândoi ascultând bătăile inimilor noastre, când brusc se aude un Ding.

Ridic capul când Dante se foiește puțin.

— Și mă gândeam eu ca cineva să mă întrerupă...

Mormăie el.

— Dar nu făceai nimic.

— Ba făceam. Savuram timpul liber petrecut cu tine.

— Taci, și să nu-mi spui cumva că asta nu a fost drăguț.

Dante zâmbește.

— Nu a fost drăguț.

— Oh!

Zic eu exasperată.

Dante își ia telefonul iar eu îmi las capul înapoi pe pieptul lui. Stau așa câteva clipe înainte să aud:

— Ha! Nu cred!

— Ce nu crezi?

— Verișoara mea se mărită!

— Felicitări!

— Nu de loc...

Zice el.

— ... dacă se mărită cu Hernandez...

Clipesc.

Stai,stai, stai... Hernandez?!

— VERIȘOARA TA SE MĂRITĂ  CU FELIPE!?

Țip eu șocată.

Dante îmi artă telefonul cu un mesaj de invitație. Disainul este unul mișto. Fon negru și litere aurii. Citesc cu voce tare:

Dragă invitat,

Te invit la o nuntă magnifică și magică a unor doi îndrăgostiți. Felipe Hernández și Teresa Moretti. Care în sfârșit și-au împlinit visul și vor trăi fericiți împreună. Vă așteptăm la ora 18:00 la restaurantul Golden Rose.

Vă așteptăm cu drag.

Golden Rose? Asta e cea m-ai elegantă sală și tot o dată ce-a m-ai scumpă. Atât și-a putut permite Felipe? Uau.

— Trebuie să recunosc...

Încep eu.

— ...nu mă așteptam la așa ceva. E bombă, Se pare că nu suntem singurii care și-au organizat nunta...

Teoretic, el m-a forțat să mă căsătoresc cu el, dar să uităm ce-a fost, nu regret.

— Mie nu-mi place, dintre toți pămpălăii, ea l-a ales pe Hernandez?

— Heiii...

Mă revolt eu.

—... să ști că verișorul meu este unul dintre cei m-ai buni mafioți, și crede-mă că este perfect ca soț!

Dante îmi aruncă o privire lungă, apoi îmi dă una peste fund așa tare că țip.

— M-ai zi o dată ce-ai zis.

— Am zis că...

Mă răsucește pe spate și îmi prinde încheieturile de saltea, spunând destul de dur:

— Eu sunt cel m-ai bun mafiot, nu altceva... și nu-mi pasă dacă ți-e rudă s-au nu...pe mine ar trebui să mă venerezi chica...

Inima îmi bubuie când se aplecă spre mine și îmi mișcă lobul urechii.

— ... s-au ar trebui să mă fac înțeles în alt mod...

Suspin când își bagă degetele adanc pe ne pris de veste în mine. Îmi salt șoldurile.

— Nu! Nu ..am înțeles!

— Ce-ai înțeles?

— Că tu...tu ești ce-l m-ai bun mafiot din lume!

Dante zâmbește și mă sărută ușor. Îmi dau ochii peste cap când îi simt limba în gura mea.

— Bun... așa te vreau. Fată bună.

Își scoate degetele din mine apoi le linge. Mă holbez lung la gestul lui spunând:

— Doamne ce imprevizibile ești!

— Ar trebui să te aștepți la asta iubito, ști că ești desertul meu preferat.

— Iar ești drăguț.

Chicotește apoi își lasă capul pe pieptul meu cuprinzându-mi un sân. Mă cutremur. Sunt așa sensibilă când mă atinge acolo, și... încă n-aș vrea să trag concluzii pripite referitor la un subiect m-ai delicat.

— Dante...

Încep eu cu inima bubuind la ce urmează să spun.

— Ce-i chica?

— Tu... ți-ai imaginat vreodată cum ar fi să fi tată?

Ridică capul încruntat puțin.

Mi-aș fi dorit să nu fi întrebat pentru că răspunsul lui este un:

— Nu prea. De ce?

— Nimic, nimic... doar voiam să știu.

— Sincer iubito, ai douăzeci și cinci de ani, chiar vrei acum să vorbim despre copii?

Strâng din buze scuturând din cap și spunând ce-a m-ai mare minciună:

— Nu.