Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XVI - De ce venise?

"I believe, I believe there's love in you
Gridlocked on the dusty avenues
Inside your heart, just afraid to go
I am more, I am more than innocent
But just take a chance and let me in
And I'll show you ways that you don't know
Don't complicate it
Don't let the past dictate
Yeaaah
I have been patient, but slowly I'm losing faith"

Skylar Grey-I Know You

Autorul povesteste:

Zambetul acela implinit ii lumina tot chipul. De mult nu o mai vazuse atat de fericita, pe langa ea zambea si el. Insa sentimentul de vinovatie persista incontinuu inauntrul lui. Aceasta seara nu o va uita prea curand, era seara in care isi dadu-se seama ce-o putut sa-i faca sotiei sale. Isi deschisese ochii in alta ordine de idei. Isi impleticise degetele cu ale ei, sarutandu-i mai apoi mana.

Femeia zambise dragastos, atentionandu-l sa fie atent la drum. Astfel acesta isi dadu-se ochii peste cap. Aceasta, rezemandu-si capul de geamul masinii, mintea ii zburase la Zilya. Ii era frica, frica ca se va trezi vreodata fara sa o mai vada. Trebuia sa fie cu ochii in patru, doar nu era sa stea toata viata inchisa intre patru pereti. Deschizand ochii il privi atent pe barbatul de langa ea. O ranise mult, dar stiti cum se spune: "Dragostea e oarba!", asa se intamplase si in cazul ei. Il iubea pe acest barbat cu toata fiinta ei, trecand orice limita umana.

Deodata, trasaturile ei se schimbasera, insa isi dadu-se seama ca acesta va observa starea ei si si-o masca imediat. Exista o problema si aceea era ca nu-l cunostea absolut de loc.

-Nikolay? il striga si barbatul isi intoarse pentru cateva clipe privirea inspre ea.

-Da scumpo, ii raspunse acesta.

-Cum era viata ta inainte sa ma cunosti pe mine? il intreba zambitoare.

Insa barbatul nu-i raspunse, in schimb isi inclestase dur palmele peste volan. Zambetul ii pierise dandu-si seama de gafa pe care o facuse. O liniste apasatoare se lasase in bolidul argintiu. Tot drumul il petrecuse in liniste, pana cand frana brusca o facuse aproape sa de-a cu capul de bordul masinii. Isi intoarce privirea catre Nikolay, privindu-l socata. Acesta parca uitase sa mai si respire, o dadu-se in bara si de data asta. Femeia numara in gand pana la zece, calmandu-se. Stia ca ii va trebui rabdare multa pana ce Nikolay va avea incredere in ea, insa daca nu i-o va castiga?

-Te-ai lovit? intreaba temator.

-E-n regula, raspunse oftand.

-Nu, nu e. Sunt asa de idiot incat era cat pe-a ci sa te omor, replica sprijinindu-si capul intre palme.

Simtia nevoia sa loveasca ceva, orice numai sa scape de tensiunea ce o acumulase pe parcursul drumului. Stia ca pana la urma avea sa-l intrebe de trecutul lui, insa spera ca va fi pregatit. Si mai stia ca atitudinea sa din ultimile minute o ranise, mai ales cand in urma cu o ora ii jurase ca se va schimba, insa pur si simplu nu s-a putut controla. Simtise doua brate cum il imbratisau si si-a ridicat privirea. Aceasta il privea zambindu-i intelegator.

-Nu m-am ranit, bine? ii spuse sarutandu-l pe frunte. Iubitule mi-am dat seama ca am atins o coarda ceva mai sensibila, de aceea nu sunt suparata pe tine. Insa Nik, am nevoie sa te cunosc, nu stiu nici macar care-i mancarea ta preferata si toate astea ma zapacesc. Ma doare s-o spun, dar simt ca traiesc cu un strain, termina oftand.

Avea dreptate si el stia asta. Ar vrea sa-i fie totul atat de usor incat sa-i povesteasca tot, insa ii era frica. Frica ca se va speria de el mai mult decat o facea deja. Se ingrozi numai la gandul cand avea sa afle cate facuse in trecut si cu siguranta il va parasi. Nu, asta nu avea sa se intample.