Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXI - Natalia Smirnov

Autorul povesteste:

O casa derapanata, doua camere si un subsol. Lumina plapaia incet, facand umbre peste peretii cojiti de var si umezi. Cu siguranta nu era un loc extraordinar unde te-ai putea bucura de linistea dinaintea furtunii. Panzele de paianjeni imbracau cei patru pereti, mucegaiul era prezent in ce mai mare parte alaturi de mirosul acela sec si neaerisit. Un pat ruginit cu o saltea prafuita si veche, o masa dintr-un lemn putrezit si doua scaune la fel de vechi, becul ce lumnia incaperea vag si suspinele unei femei aflate intru-un colt intunecat.

Un barbat imbracat cu o pereche de pantaloni de trening si un tricou negru, tocmai intrase in incaperea micuta indreptandu-se catre femeie cu o farfurie in mana.

-Ia si mananca, rostise sumbru lasand farfuria jos.

Femeia nu ii adresase niciun cuvant, ci doar statea in acel colt scrancind si suspinand. Acesta isi daduse ochii peste cap, de parca nu era prima data cand o vazuse in halul asta. Se roti pe calcaie iesind din incapere. Altul intrase dupa el, insa la vederea acestuia femeia tresari si se impinse mai tare in coltul intunecat.

-Mananca!

Se rasti acesta si femeia mai ca ingheta in loc, insa isi adusese aminte ca daca vroia sa iasa de aici vie trebuia sa-i faca pe plac. Dupa cateva minute acesata termina de mancat sub privirea apriga a barbatului ce statea acum pe unul dintre scaune. Se ridicase, daramand scaunul si pornind apasat catre aceasta isi inclestase o mana in parul acesteia ridicand-o in picioare, trantind-o apoi pe salteaua prafuita.

-Acum vine desertul, ii aduse la cunostinta pe un glas sadic.

Isi desfacuse cureaua de la pantaloni, desfacandu-i picioarele abia dupa ce-i ridicase fusta in sus. Se impinse inauntrul ei, adacind miscarile de dute-vino si strangandu-i coapsele intre palme. Se obisnuise cu abuzurile zilnice si de la un timp nu mai simtise nimic cand acestia abuzau de ea. Era ca si cum se consolase cu situatia aceea dureroasa, insa acum era diferit. Barbatul reusise sa-i smulga un tipat ascutit cand o pozitionase im genunchi penetrand-o puternic in timp ce spatele ii era crestat de un bici. Strangea materialul saltelei intre degete de fiecare data cand acesta se impingea in ea, crestandu-i in acelasi timp spatele.

******

Zgomote silentioase o facu sa deschida ochii brusc si sa priveasca speriata in jur, tot ceea ce isi amintea era sunetul biciului facand-o sa tipe ingrozita:

-Nu! Opeste-te!

Doua asistente o imobiliza in timp ce o femeie blonda imbracata intr-un halat alb ii administra un calmant. Aceasta simtise cum devine moale si in scurt timp adormi la loc. Doctorita o privi cu compasiune si mila incercand sa-si de-a seama cine ar fi putut sa-i faca asa ceva unei femei atat de frumoase. Daduse din cap nemultumita rostind:

-Ela, ramai aici si cand se trezeste te rog sa ma anunti.

Iesise din salon depasandu-se catre o alta usa ce adapostea un birou cu doua scaune, o biblioteca plina cu dosare si un cuier situat langa usa. Se lasase in scaun deschizand dosarul din salonul 26. Toate analizele indica o amnezie temporara, provocata de un soc puternic plus semnele ce indicau ca fusese abuzata fizic. Doctorita blonda se infiora numai la semnele cei brazdau spatele femeii.

-Amalia, pacienta de la 26 s-a trezit, vocea Elei o trezise dintre ganduri si-si ridica privirea catre usa multumindu-i.

Se ridicase din scaun, iesind grabita pe usa. Ajunsa in salon, ii zambise larg femeii ce se uita confuza la ea.

-Buna! Eu sunt Doctor Amalia Palvin, si ma ocup de cazul tau. Aaa, iti aduci aminte cum te nunesti? o intrebase controlandu-i pulsul.

-N-Nu stiu, se balbaise femeia.