Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Sfarsit

Sheila povesteste:

M-am cuibarit mai bine in bratele lui Nikolay, facandu-l sa chicoteasca si trezind amintiri vechi de peste 20 de ani. Chiar si la varsta asta ramasese cu apucaturile unui adolescent. Si nu as putea spune ca imi displace, ci chiar nu as putea trai fara ele.

-Buna dimineata, iubito! sopteste cu buzele lipite de umarul meu dezgolit si-mi simt corpul tremurand.

-'Neata si tie, ochisori! l-am alintat si i-am auzit iara chicotul.

-Haide, trebuie sa pregatim micul dejun, ma intoarce cu fata spre el, altfel vom pierde si ultima zi dupa ce ne vor pleca copiii.

Dupa ce am coborat amandoi jos, Nikolay si-a facut de cap cu expresorul, iar eu cu mancarea. Am terminat de pus in farfurii exact la timp, ca de fiecare data de altfel. Si mi-am privit comorile ce coborau somnoroase treptele scarilor. Zilya era imbracata in pijamalele ei roz, cu toate ca, la 26 de ani numai de pijama roz nu este si cu parul impletit intr-o codita ciufulit. Ryan pe de alta parte era doar intr-o pereche de pantaloni de pijama, ceea ce arata cat de bine seamana cu taica'su si chiar daca alta mama s-ar simtii jicnita de o astfel de aparitie, eu una ma simt ca o alta prietena a lor. Si chiar sunt considerata astfel. Le-am spus tot timpul sa nu se ascunda de mine si sa fie ei insasi, sa-mi spuna problemele ca sa le putem rezolva impreuna si chiar asta au facut. In loc sa de-a fuga la tatal sau, Ryan alerga inspre mine la orice problema, desi Zilya facea totul invers, prietenia mea cu ea fusese tot timpul mai stransa decat ce-a cu fratele ei.

-'Neata, mama! imi saruta fruntea exact ca tatal sau si trece la locul sau.

-'Neata, mami! Lya imi sare in brate, sarutandu-ma pe obraz si rad scurt.

-Doamne, tot copil ai ramas! spun amuzata, desi stiu ca alte fete de varstra ei sunt si casatorite, pana si eu eram.

Daca stau bine si ma gandesc, pana si Ryan, ce are numai 18 pare mai matur si cu toata constructia sa musculara oricine ar spune ca are mai mult de atat. Acesta este mai mereu echilibrat si nici nu stiu cu cine seamana mai mult, cu mine sau cu Nik.

-Am spus ca voi ramane copil pana voi muri, deci nu va asteptati sa devin serioasa peste noapte. Oricum, va ajunge un serios in casa, gluma seaca a Zilyei il face pe Ryan sa se-ncece brusc si-mi dau ochii peste cap.

Sunt obisnuita cu tachinarile lor. Mai mereu fac asta, de parca asa si-ar arata afectiunea unuia fata de altul.

-Oh, te rog surioara! exclama acesta facandu-si vant cu mana si abia daca-mi mai pot abtine rasul. Ma flatezi! isi vede iara de mancare si Zilya se face rosie de furie.

-Daaa? intreaba prelungind a'ul. Nu ar trebui, spune si trece la infulecat.

Daca ar fi altul in locul lui Ryan, stiu ca i-ar raspunde inapoi, dar acesta alege sa clatine din cap si sa-si continue micul dejun. Imi va fi extrem de dor de ei doi. Habar nu am de ce pleaca Zilya atat de departe sau poate ca am, dar nu vreau sa recunosc. Posesivitatea tatalui sau a dus-o pe culmi extreme, si intr-un fel stiu ca are dreptate. Doar din cauza lui nu avuse pana acum iubiri de durata, fiindca Nikolay, impreuna cu fiu'su au avut totdeauna grija sa-i sperie suficent de mult cat sa nu se mai intoarca si a doua oara. Am simtit mana lui Nikolay asezandu-se peste a mea si mi-am intors mirata spre el.

-Nu plange, iubito! a spus bland si m-am incruntat.

"Plang? Dar cum, nici nu mi-am dat seama?! "

-Vom merge in vizita, o sa fie bine! mi-a soptit apoi, sarutandu-mi fruntea.

-Mama!

Strigatul Zilyei aproape ca m-a aruncat de pe scaun si m-am intors furioasa spre ea.

-Scuze! a afisat un zambet inocent si am pufnit amuzata, doar jucam teatru.

-Ce este asa de important, incat a trebuit sa-mi provoci un preinfarct? am spus amuzata si aceasta s-a incruntat.

-Nici sa nu glumesti cu asa ceva, mama! ma dojenit, lasandu-si furculita sa-i cada in farfurie.

-Oh, Dumnezeule Mare! am rostit iritata de faptul ca toti se holbau ca la masini straine la mine. Lasati privirile astea la o parte si te rog sa-ti continui ideea Zilya.

-Oh, nimic important! a dat sugestiv din maini si am clatinat din cap. Vroiam doar sa te intreb daca mi-ati trimis masina, a spus entuziasmata.

Stiam eu ca "nimic important", inseamna altceva.

-Ajunge in San Francisco la o zi dupa voi, rosteste Nik, iar aceasta se bosumfla.

-Haide surioara, vom avea masinuta mea, rosteste Ryan si imediat primeste o privire ucigatoare din partea surorii sale.

Jeep'ul lui Ryan a fost cumparat de acolo de catre un angajat al firmei, pentru a nu fi nevoiti sa colinde strazile pe jos sau cu autobuzul.

-Jeep'ul ala e orice, dar nu masinuta, explica Zilya iritata si frate'su izbucneste in ras.

-Ce-ti mai place sa faci pe victima, o inteapa acesta si imediat izbucnesc amandoi in ras.

L-am privit cu coltul ochiului pe Nikolay si cand i-am vazut privirea mandra si plina de iubire, mi s-a umplut inima de fericire. Ma simteam cea mai fericita femeie de pe Pamant. Dupa atatea incercari am reusit sa ne facem casnicia sa mearga si Dumnezeu ne-a rasplatit cu doua comori extraordinare. Adevaratele comori sunt o familie fericita si implinita.

Gata! :( Oh, Dumnezeule! Am terminat cartea si nici nu-mi vine sa postez capitolul, dar trebuie. Va multumesc din suflet ca mi-ati fost alaturi si ca ati citit abureala asta! Va iubesc enorm de mult si vreau sa stiti ca fara voi nu as fi ajuns aici!

Acum...am o surpriza pentru voi...

Voi face volumul doi si se va numi "Căsătorie din prima 2
Val de iubire", ce ziceti?

Voi posta aici cand voi publica volumul 2.

NEEDITAT!

Spuneti-va parerea despre finalul cartii si despre volumul doi.

pupici :-*** ^_^