Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXV - Da, te iubesc!

"Oh why is everything so confusing
Maybe I'm just out of my mind
Yeah-he-yaa, yeah-he-yah, yeah-he-yah, yeah-he-yah, yeah!

It's a damn cold night
Trying to figure out this life
Won't you take me by the hand?
Take me somewhere new
I don't know who you are
But I... I'm with you
I'm with you

Take me by the hand
Take me somewhere new
I don't know who you are
But I... I'm with you
I'm with you "

Avril Lavigne - I'm With You

David povesteste:

Poate nu era o idee buna ceea ce aveam de gand sa fac, dar mi-am petrecut ultimii sase ani din viata tanjind si visand-o in fiecare seara. Habar nu aveam de ce nu puteam trece mai departe sau de ce ma simteam sarbit de apropierea celor de sex opus? Situatia devenise prea extrema si daca aveam sa continui asa as riscam sa ajung genul ala de batran recalcitrant cu un caine rau ca acompaniator.

Noroc ca luasem bilet cu o seara inainte, altfel m-ar fi trecut toate apele asteptand la coada milimetrica din fata ghiseului.

Sonia ma privise chioras, de parca as fi pe punctul de a o lua la sanatoasa si ca sa fiu sincer...chiar asta imi trece prin minte.

-Esti sigura ca domnul Anntoin, nu-mi va cirui fundul cu vechea arma de vanatoare? intreb pentru a mi a oara si aceasta pufneste iritata.

-Comportate ca un barbat, David! Nu-mi spune ca ti-e frica de cateva gloante! comentariul ei pune paie pe foc si sunt sigur ca m-am facut violet la fata din lipsa de aer ce nu o puteam inhala. Ho, nu muri inca! Mai ai socoteli ce trebuie platite, iar dupa aceea poti s-o faci linistit.

-Wow! Pute-ai fi mai incurajatoare de atat? intreb uimit si aceasta isi da ochii peste cap.

M-am descaltat de papuci, dupa care mi-am dat sacoul jos indreptandu-ma cu pasi grabiti spre dus. Aveam de gand sa ies cateva minute prin parcul de langa hotel, asta daca bagacioasa de Sonia nu mi-ar aparea prin cale. Dusul durase vreo zece minute, plus altele zece pierdute pe imbracatul hainelor.

Vantul sufla lin frunzele copacilor si mi-am bagat mai bine mainile in buzunare. Gandul imi zboara la ce doi ochi verzi si tot ce sper e sa ma accepte. Relatia noasta a scris istorie in randul facultatii si daca nu era telefonul primit de la tatal ei continua si acum. Am iubito din prima clipa si faptul ca nu am putut sa o tin langa mine imi demonstreaza ca ea nu o facut-o la fel de mult. Daca era sa ma iubeasca atat de mult cu siguranta nu ar fi plecat. Un oftat imi scapa printre buze si clipesc uluit cand la cativa metri in fata zaresc o femeie ce corespunde cu ea. Grabesc pasul indreptandu-ma spre ea.

-Sheila, exclam bucuros si pe langa asta stiu ca par distant, doar a fost fosta mea iubita; desi despartirea mi-a rupt inima in doua.

Nu se schimbase! Parul saten ii cadea in valuri peste fularul gros ce-i inconjura gatul, ochi-i verzi ma masoara cu curiozitate si o vad inca in cumpana cand decide sa mi se adreseze.

-David?! a replicat inca privindu-ma si am ras scurt.

-In carne si muschi! o incant cu vechea mea replica si aceasta izbucneste in ras.

-Se vede ca ai ramas acelasi Casanova din studentie, replica inca razand, aruncandu-se in bratele mele.

Inima mi-o ia la goana si nu ma abtin cand rostesc fara jena calitatile ce m-au facut sa-mi pierd capul.

-Si tu aceasi fata sexi si inocenta, am spus privind-o fix si aceasta s-a inrosit mai ceva ca un rac.

-S-au schimbat multe, a spus lasand capul in jos, dar si l-a ridicat inapoi privind in fata.