Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXX - Whitehorse

Autorul povesteste:

Si-a masat gatul cu ambele mani, ochii avandu-i inchisi, deschizandu-i dupa ce talpile picioarelor sale atinsese podeaua rece. Isi acoperi corpul int-un capot gros, deplasandu-se cu greu pana la usa ce duce in balcon. Trase draperia groasa si neagra, lasand lumina rece de iarna sa patrunda in camera. Fulgii mari ce se opreau pe balustrada balconului, au facut-o pe femeia palida sa-i urmareasca atenta. Ceva ii atrase atentia dupa lunile bune de cand fusese plecata, ceva ce ii adusese un alt junghi in inima, dar nu schitase nimic inafara.

"Inca un ajun singura!" isi spusese in gand, fara sa verse o lacrima.

De mult nu mai plansese. Cearcanele de sub ochi se datorau noptilor nedormite, nopti in care statea in intuneric privind in gol. Devenise atat de rece, incat barbatii de la locul de munca o evitau, cel putin asta credea ea. Iesise din dormitor, indreptandu-se spre micuta bucatarie, porind expresorul. Isi lasa corpul sa cada intr-un scaun la nimereala, punandu-si coatele pe genunchi si sprijinindu-si fata intre palme. Rece era un cuvant atat de familiar ei, incat oriunde se ducea dadea peste el. Bucataria micuta era si ea scufundata in aerul rece, ce putin cate putin acoperise tot apartamentul. Isi dorea moartea cu atata ardoare, incat innebunise de dor. Ii era dor de familie sa, de William si Natalia, de matusa sa, chiar si de Eva. Dar, doar doi oameni ii erau prezenti in jumatatile inimii! Intr-o jumatate isi facea de cap o mogaldeata cu plete aurii si in cealalta ii era prezenta intreaga fiinta, fiinta ce simtea ca o pierde pe zi ce trece. Isi controla un suspin, expresorul aducand-o cu picioarele pe Pamant. Se ridicase din scaunul tare, luand o cana si turnandu-si cafeaua amara in ea. Abandonase totul intorcandu-se in dormitor, lasandu-se intre pernele moi si tragandu-si plapuma peste picioarele albe si dezgolite.

Whitehorse, un orasel din Canada s-a dovedit a fi foarte racoros iarna, daca ar fi s-o intrebi pe ea. Dar atunci cand persoana ce o cauti, se ascunde intr-un cub de gheata tu trebuie sa faci orice sa-i i-l topesti. Gusta din cafeaua aburita, varsand-o inapoi dezgustata. Nici cafeaua nu-i mai iesea la fel! A lasat cana pe noptiera micuta si neagra, mergand spre dulap. Isi lua rapid o pereche de blugi grosi, impreuna cu o bluza de lana si vesnicul palton, infasurandu-si un fular in jurul gatului si iesind din camera. Se opri in dreptul usii de la intrare, incaltandu-si ghetele imblanite, inhatand cheile masinii si iesind afara.

***

-Acelasi ceai?

Eloise, o chelnerita tanara ce nu avea decat optsprezece ani, ii devenise prietena inca de cand calcase pragul cafenelei. Desi o intrecea la ani, tanara avea multe in comun cu Sheila.

-Desigur, Eloise! ii zambi bland si tanara pleca dupa tejghea.

-Poftiti!

De data aceasta ceaiul ii fusese adus de un tanar brunet cu ochi albastri, avusese un sentiment de déjà vu, ce o facu sa se cutremure pe dinauntru. Stia ca Eloise nu servea singura clientii si ca e ajutata de baiatul patronului, dar acest tanar o tulbura.

-Multumesc, sopti coborandu-si privirea spre cana cu ceai, cuprinzand-o cu ambele maini si ducand-o spre buze.

-Ai grija, e fierbinte!

Sari baiatul, luandu-i cana din maini si varsandu-i o mica parte pe bluza. Femeia icni, ridicandu-se in picioare si cu doua degete isi dezlipi bluza de piele.

-Oh, Dumnezeule! Imi pare atat de rau, dar...

-Nu face nimic, acum n-as mai fi vorbit daca nu ma salvai la timp, ii spuse razand.

-Ar fi fost pacat, auzi soapta tanarului si-si ridica uimita privirea.

-Poftim? intreba buimaca.

-Nimic. Vrei sa-ti usuci, bluza, in spate avem un uscator? indica inspre tejghea si femeia se uita nesigura in dreapta. Haide! o impinse de la spate razand, aceasta conformandu-se.

-Oh! Sheila, ce-ai patit? icni tanara si femeia ii zambi in semn de multumire pentru ingrijorarea sa.

-Ceaiul a fost prea fierbinte, mormai satena si tanara isi fixa privirea pe brunet.

-Nu am facut nimic, sari acesta cu gura si blonda il privea cu ochii minjiti.

-Imi pare rau Sheila, dar Alexander vroia de mult sa te cunoasca si am impresia ca a facut toate astea doar pentru a te aduce aici, sopti blonda si un fior rece ii cutreiera corpul femeii.

"Coincidenta!" isi spuse in gand si zambi amuzata catre brunet.

-De ce ai vrea sa ma cunosti? il intreba uimita si acesta isi feri privirea rusinat.

-Vroia sa o cunoasca pe femeia ce ii adusese dragostea inapoi, vorbi iara blonda si Sheila o privi cu ochii largiti de uimire.

-Adica, el e Alexander, acel Alexander?! isi duse privirea catre brunet si-l privi serios.

-Daca o mai ranesti o singura data, o sa am grija sa-ti doresti sa nu ma fi cunoscut! ameninta privindu-l intens, baiatul cuprinzandu-i strans mijlocul blondei si sarutandu-i crestetul.

Asa luase nastere prietenia dintre cele doua femei, vorbind despre dragoste si minciuni.

-Va promit ca nu se va mai repeta! rostise ferm, dar femeia se intrista, rostind fara sa vrea:

-Sa nu faci promisiuni ce nu le poti tine! spuse lasandu-si capul in jos, privirile tinerilor intristandu-se brusc.

-Imi pare rau, nu am vrut sa va intristez!

Mana baiatului se opri pe umarul satenei, strangandu-i-l bland. Baiatul se uita in directia blondei si aceasta ii confirma lasandu-si capul intr-o parte. Bratele tanarului cuprinzand-o cu totul si strangand-o la pieptul lui.

Desi, nu plangea si nu suspina pe dinafara, inauntrul ei se prabusea totul. Avusese nevoie de imbratisarea asta. Se simtea de parca propriul copil o strangea la piept, dar isi reveni din vis si se departa grabita.

-Imi pare ra...

-Oh, te rog Sheila! o intrerupse Eloise serioasa. Nu sunt geloasa pe tine, spuse cu voce tare ceea ce gandi cea din urma si aceasta o privi uimita. Cum as putea simtii asta pentru cineva ce-mi este ca si mama, ce ne este ca si mama?! o uimi blonda si mai mult, lipindu-se de brunet si amandoi deschisese mainile.

-Oh, Dumnezeule! suspina femeia, aruncandu-se in bratele celor doi si strangandu-i cu putere. Nu credeam ca o sa mai am doi copii, sopti aceasta fericita si tinerii ii zambise fericiti.

-Adica ai un copil? intrebara in cor, aceasta aproband din cap.

-O mogaldeata cu plete de aur si ochi ciudati, chicoti amintindu-si de micuta Zilya.

-Ai poze cu ea? intrebase Eloise, aceasta scuturand din cap.

-Imediat! se intoarse pe calcai, iesind de dupa tejghea si incremenind in mijlocul cafenelei.

Ochii ei urmareau ingroziti barbatul din fata usii de la intrare, oprindu-se in cele din urma pe fata acestuia. Se dadu-se doi pasi in spate cand acesta inainta, spatele-i lipindu-se de tejghea. Corpul barbatului se lipi de aceasta, acesta sprijinindu-si mainile de-o parte si de alta a capului ei.

Stiu ca este scurt, dar ca sa pun capitole mai des trebuie sa fie asa.
NEEDITAT!
Cine credeti ca este barbatul de la sfarsit? :-* :-* ❤❤
P.S. Nu uitati de "Minte-ma din nou", am postat capitolul 2.