Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul I - Căsătoria

Sheila povesteşte:

Mă plimbam dintr-un loc în altul simţind cum cum pământul îmi fuge de sub picioare cu fiecare pas cel fac. Mă simţeam ca într-o cameră de tortură în care pereţi se strâng uşor unul câte unul în jurul meu. Simţeam că nici putere să stau pe picioarele mele nu aveam, că la cea mai mică mişcare m-aş putea prăbuşi. Eram atât de încântată că ei m-au chemat aici să sărbătoresc absolvirea facultăţii, dar nu mi-am închipuit niciodată ce avea să se întâmple la nenorocita aceea de petrecere. Nu am crezut niciodată că părinţii mei ar fi în stare de aşa ceva.

-De ce-mi faceţi asta? mă trezesc vorbind. De ce vreţi să-mi distrugeţi viaţa? Vouă chiar nu va pasă ce se va întâmpla dacă eu accept să mă căsătoresc cu el?

-Nu e nevoie de acceptul tău şi stai odată într-un loc, spuse dur tata. Nu e nevoie de acceptul tău, pentru că oricum căsătoria va avea loc cu sau fără voia ta, reluă apoi.

-Poftim? tip oprindu-mă în loc. Adică eu nu am niciun drept asupra vieţii mele? rostesc în plin şoc. Mama, tu de ce nu spui nimic? spun eu revoltată. Cum îl poţi lăsa să-mi facă asta?

-Draga mea, e spre binele tău, spune ea.

-Cum puteţi crede că o căsătorie fără iubire poate rezista? Nici măcar nu îl cunosc, nici nu ştiu ce fel de om este. Dacă sub masca de bărbat de afaceri stă ascuns un criminal, mafiot sau mai ştiu eu ce...

-O să ai timp să-l cunoşti, spune tata. Şi nu este nimic din ce ai enumerat tu.

-Şi când s-ar presupune că este căsătoria? întreb eu.

-Peste două zile, răspunde tata.

-Peste două zile, zic fără pic de emoţie. Cum, peste două zile? tip panicată.

-Da, pentru că pregătirile au fost făcute cu mult înainte să vii tu.

-Dar tată...

-Domnule, Mr. Smirnov şi fiul său aşteaptă în birou, spune doica mea.

-Mulţumesc, Rene, spune tata iar eu deja mă îndreptam către birou. Sheila stai pe loc, spune printre dinţi, dar eu nu aveam de gând să îl ascult.

-Sheila, spune domnul William.

-De ce a-ţi venit aici, de ce nu vă puteţi găsi o altă soţie pentru fiul dumneavoastră, de ce mă chinuiţi pe mine? spun eu pe nerăsuflate.

-Sheila nu vrea nimeni să te chinuie scumpo, spune domnul William.

-Eu nu vreau să mă căsătoresc cu el, spun arătând spre Nikolay.

-Nu te teme, nici eu nu vreau asta, spune el deodată.

-Ţi-am cerut eu părerea? Nu, nu-i aşa?

-Ce eşti aşa înţepată? Nu eu am aranjat asta să ştii, spune el vizibil nervos.

-Gata, ajunge! strigă tata împreună cu domnul William.

-Sheila vei merge cu Nikolay în camera ta să discutaţi.

-Poftim? Eu nu merg cu el nicăieri, mai ales în camera mea, dar la ce privire mi-o aruncat tata, renunţ resemnată. Haide, spun către Nikolay.

Acesta mă urmează fără să spună vreun cuvânt, urcăm scările şi ne oprim în faţa camerei mele.

-Intră, spun eu deschizând uşa.

-Nu, intră tu prima, refuză şi eu nu mă aşteptam să facă gestul ăsta. Ai o camera drăguţă, spune arătându-şi dantura.