Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul X - Actele de divorţ

"Întreaga dezamagire care ne atinge din exterior este reflexia nesiguranţei care se află în noi înşine."

Nikolay povesteşte:

Mă aşez pe pat şi punându-mi mâinile sub cap încerc să adorm, însă nenorocitele acelea de imagini îmi tot apăreau în minte. Chiar credeam că este diferită faţă de celelalte femei, chiar credeam că ea va fi femeia care va sta alături de mine pentru tot restul vieţii noastre.

Nu îmi plâng ghinionul, asta ar duce la auto-distrugerea mea, ceea ce eu nu vreau. Vreau să merg mai departe şi să uit că în viaţa mea a existat cândva o femeie pe cât de frumoasă, pe atât de trădătoare.

Alexander povesteşte:

Încă o dimineaţă începută cu bine lângă iubita mea frumoasă şi viitorul nostru copil nenăscut. Da, da cum să nu. Până şi eu încep să mă cred. Ochişorii ei se mişcă uşor pe sub pleoape iar respiraţia ei este una uşoară, pe semne că încă doarme. Mă gândesc să profit de momentul acesta să pregătesc un mic dejun exact cum merită aşa că o sărut uşor pe buze şi ies lăsând uşa întredeschisă pentru a nu face prea mult zgomot.


Ajuns în bucătărie îmi pun mâinile în cap gândindu-mă serios să mă întorc înapoi în pat, însă reacţionez matur şi decid să fac singurul lucru la care mă pricep, omletă cu ciuperci. Cât timp aceasta se face pun cafeaua la foc micuţ, aragazul scăpând de la înot. Câteva minute până ce totul va fi gata aşa că pornesc către terasă să pregătesc masa. Şi încă nu-mi vine să cred că fac asta pentru o zdreanţă.

-Alexander, serios acum. Dacă o să mă împiedic şi o să pierd copilul va fi doar vina ta. Unde mă duci, sper că nu ai de gând  să mă omori şi apoi să scapi de mine? rosteşte iar pe mine mă apucă râsul la ce prostie a putut să zică. Normal că naş scăpa de tine, te-aş trimite pachet prostului ăluia.

-Scumpa mea, stai liniştită nu se va întâmplă nimic din toate astea, şoptesc presându-mi buzele scârbit de ale ei.

Ajungem pe terasă şi îi spun Sheilei, că poate să deschidă ochii acum. Această îi deschide uşor şi priveşte spre masa acoperită cu petale de trandafir, îşi duce mâinile la gură şi se apropie cu paşi micuţi către masă, mâinile ei se opresc pe suprafaţa acesteia şi înaintează către petale apoi se opresc la sticla de şampanie. Se întoarce către mine şi pot observa câteva lacrimi în ochişorii ei, mă apropii şi o trag către pieptul meu mângâind-o pe spate. Ce sentimental am devenit.

-Este...cea mai frumoasă surpriză pe care am avut-o în viaţa, de fapt nimeni nu a mai făcut asta pentru mine nici măcar el, şopteşte peste pieptul meu şi pot simţii râul de lacrimi ce se opreşte pe pieptul meu. Şi pentru o clipă mă simt vinovat că îi fac asta, dar îmi scutur capul de vreo trei ori şi revin la forma iniţială. În fine, spune ștergându-şi lacrimile cu ambele mâini. Tu nu poţi pune ceva pe tine nici când mănânci? întreabă şi mă măsoară din cap până în picioare. Ce era rău că sunt îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni sport şi nimic altceva? Nu că m-ar interesa părerea ei.

-Nu. Nu pot să mai i-au ceva pe mine, fiindcă aşa nu ţi-aş mai simţii mâinile micuţe pe pieptul meu, spun şi aceasta se retrage făcând un pas în spate speriată.

-Poate, aaa...cred că este mai bine să mâncăm, spune şi se întoarce îndreptându-se către masă.

Nu. Ăsta este momentul meu, acum trebuie să acţionez altfel tot planul se va duce de râpă. Trece pe lângă scaunul meu şi pentru a ajunge la al ei trebuie să meargă pe partea peretelui de sticlă.
O prind de umăr şi o lipesc de perete, ca mai apoi să îmi izbesc buzele de ale ei. Preţ de câteva secunde încremeneşte în loc, mâna sa îşi face loc pe pieptul meu pentru a mă face să încetez.

-Nu şi de data asta Sheila, spun prinzându-i mâna între a mea şi le duc pe amândouă la spatele ei. De ce vrei să negi asta? De ce ignori pasiunea dintre noi, pentru un om care până acum nici nu te-a căutat să vadă dacă mai trăieşti? întreb dându-i drumul la mână, însă distanţa dintre noi a rămas la fel. Cu siguranţă aş merita un premiu Oscar pentru asta.

-Pentru că pasiunea dintre noi cum îi spui tu este o greşeală, nu trebuie să ia naştere. Şi nu-i adevărat, nimic din ce spui tu nu este adevărat. Nikolay, mă iubeşte, ştiu asta şi sunt sigură că mă caută. Mi-a promis, înţelegi? Mi-a promis! şopteşte ţinând mâinile strâns pe umerii mei.
Îmi duc privirea către umeri, aceasta observând uimirea mea îşi lasă mâinile să cadă pe lângă corp.

-Şi dacă te caută de ce nu te-a găsit până acum? De ce? întreb şi pumnul meu aterizează la un milimetru de capul ei, în perete. Speriată îşi acoperă urechile cu palmele şi se lipeşte mai tare de perete.

-Ş-Ştiam eu  că nu o să te schimbi niciodată, spune suspinând. O să rămâi la fel, un om plin de ură, arogant, violent şi obsedat de răzbunare, rosteşte cu lacrimi în ochi.

-Nu-i adevărat iubito, eu chiar m-am schimbat şi am făcut-o numai pentru tine, pentru că te iubesc mai mult decât viaţa mea. Sheila trebuie să mă crezi, ceea ce spun e purul adevăr. Iubito vino lângă mine, îi cer întinzând mâna în direcţia ei, însă ea se fereşte îngrozită.

"Bravo Alexander, ai reuşit să strici absolut tot."

-Îmi este frică de tine Alexander, spune şi pot simţii frica din glasul ei, ehh..măcar asta nu a dispărut.


Mâna îmi cade în gol, ca mai apoi să îi fac loc ei să treacă. Trece pe lângă mine şi în timp ce se aşează la masă pentru o secundă mă fixează cu privirea.

După câteva minute:

Stând pe canapea şi gândindu-mă la replica Sheilei, aud soneria uşii sunând. Mă ridic cu paşi greoi şi deschid uşa când ajung în dreptul ei. Un om îmbrăcat la costum ce ţinea în mâna dreaptă o valiză neagră se uită către mine şi dă să păşească înăuntrul casei, însă cu o singură mişcare îl opresc să înainteze.

-Doamna Sheila Smirnov, locuieşte aici? acesta întreabă şi mai am puţin şi-l alung în şuturi de aici.

-Da. Însă am şi eu o întrebare pentru dumneavoastră, de unde a-ţi aflat că dânsa locuieşte aici? întreb şi acesta rânde uşor în direcţia mea.

-Domnule Kassian, tot New York-ul ştie cine sunteţi dumneavoastră, mai ales presa. Cât despre "aflat" cum spuneţi dumneavoastră, ar trebui să fiţi mai atent când sunteţi în faţa unui cabinet ginecolog cu o femeie străină. Mai ales când sunteţi unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din New York, spune şi mă uimeşte câte informaţii are despre mine, ba mai mult îmi ştie numele de familie iar asta este o informaţie greu de aflat.

-Ce treaba aveţi cu doamna Sheila? întreb frecându-mi bărbia.

-Fără supărare domnule, dar această informaţie i-o pot da numai dumneaei.

-Eu sunt Sheila, despre ce informaţie este vorba? şi s-a dus informaţia mea. Va rog intraţi.

-Mulţumesc doamnă, spune acesta şi rânjeşte înspre mine.

-Despre ce este vorba? întreabă aceasta făcându-i semn să se aşeze.

-Doamnă, mă numesc Demyan Mitya, şi sunt avocat în firma soţului dumneavoastră, rosteşte şi pot observa chipul fericit al Sheilei, când aude cine este.

"Bleah! Îmi vine să vomit de la atâta fericire." gândesc în sinea mea.

-Chiar sunteţi avocat în firma lui  Nikolay, dar de ce ar trimite un avocat după mine? întreabă nedumerită.

-Din păcate nu aduc veşti bune din partea dumnealui, fu şi răspunsul avocatului.

-Cum adică nu aduceţi veşti bune, s-a întâmplat ceva cu el? Dacă el păţeşte ceva eu mor, spune întorcându-se cu faţa spre mine.

-Şhhh, nu spune prostii iubito. Sunt sigur că el este bine, spun luându-i mâna stângă între a mea pentru a păstra aparenţele.

-Revenind la veşti, domnul a trimis astea pentru dumneavoastră, spune avocatul întinzând un plic de culoare portocalie, mare cât să încapă o foaie A4 în direcţia Sheilei.

-Oh nu! cuvintele îmi ies pe gură fără să vreau şi şatena îşi întoarce privirea către mine, ca mai apoi peste ochii ei să se aşeze o pânză de lacrimi ce stau să iasă la iveală.

-Iubito, dacă vrei, te poţi uita peste asta mai târziu, spun făcând referire la plic, deşi în sinea mea zâmbesc victorios.

-Nu. Eu vreau să mă uit acum, vreau să aflu de ce Nikolay nu a avut curajul să mi-l aducă chiar el, spune şi deschide nervoasă plicul.

Scoate nişte hârtii din acel plic, ca mai apoi să citească în gând despre ce este vorba. Nici nu ar fi nevoie să citească cu voce tare, am ştiut despre ce este vorba din clipa în care am văzut plicul. Mâinile încep să îi tremure pe suprafaţa hârtiei şi îşi ridică chipul către avocat, ca mai apoi lacrimile să îi acapareze chipul angelic.

-A-Asta nu poate fi adevărat, şopteşte părăsind hârtiile pe măsuţa din faţa ei. Nu. Nu poate fi adevărat, continuă dând din cap în semn negativ.

-Domnule avocat, spun ridicându-mă în picioare şi  urmat de acesta ne îndepărtăm câţiva metri de Sheila. Dacă sunteţi de acord, v-aş ruga să vorbim mâine despre toate astea. Sheila, nu se simte prea bine şi mă tem ca asta să nu-i afecteze în vreun fel sarcina.

-Sunt total de acord cu dumneavoastră.

-Mă bucur, voi da ordine să vi se pregătească camera de oaspeţi. Însă până atunci vreţi să beţi ceva?

-Bine, cred că voi bea un ceai.

-Pe acolo este bucătăria, iar bucătăreasă trebuie să fie acolo, spuneţi-i despre ce aveţi nevoie vă va sta la dispoziţie, spun arătând înspre bucătărie.

Cu paşi repezi mă grăbesc către Sheila şi o găsesc stand pe canapea cu privirea pierdută în gol.

-Hei, iubito! Te rog nu-mi face asta, am nevoie de tine lângă mine, spun luând-o în braţe.

-Vrea să divorţeze. Nikolay vrea să divorţeze de mine Alexander, spune lipindu-se de mine. De ce îmi face asta? De ce vrea să mă omoare Alexander? Fiindcă fără el eu sunt ca şi moartă, şopteşte peste pieptul meu.

-Iubito, nu spune prostii. Tu nu eşti moartă cât timp eu sunt lângă tine, spun cu mâinile pe faţa ei. Ai înţeles, nu eşti moartă. Nu cât timp trăiesc eu, spun şi n-am nici ce-a mai vagă idee de ce continui să îi explic.

-Vreau în cameră, spune începând iar să plângă.

-Sigur scumpo, te duc eu.

După ce am dus-o în cameră a adormit imediat, însă nu am avut curajul să o las singură. Pe naiba! Nici eu nu ştiu ce se întâmplă cu mine când o văd în starea asta. I-am stat alături până m-a furat şi pe mine somnul, astfel încât să ştiu că n-o s-o pierd prea curând.

A doua zi dimineaţă:

Mă trezesc din cauza unei raze de soare ce-mi tot intră în ochi, aruncând o privire lângă mine observ că sunt singur. Mă ridic grăbit din pat şi încep să o caut pe Sheila în baie dar din păcate nu era acolo. Ies pe uşa dormitorului şi alerg grăbit către scări, însă mă mai liniştesc când îi aud vocea. Cobor scările, că mai apoi să asist la o discuţie între ea şi avocatul.

-Domnule avocat, luaţi aceste acte înapoi şi spuneţi-i domnului Smirnov, că dacă vrea să semnez acele acte trebuie să îmi ceară chiar el, în persoană asta.

Nu-mi vine să cred ce tocmai am auzit, Sheila  chiar va semna acele acte dacă îi va cere Nikolay? Pe asta chiar trebuie să o văd.

-Doamnă, nu pot să mă întorc fără actele astea semnate.

-Nu mă interesează, eu nu semnez nimic dacă nu-mi cere chiar el asta.

Şi imediat ce termină ce are de spus, se îndreaptă către uşa de la intrare şi o deschide cerându-i avocatului să plece, acesta nu are încotro şi pleacă cu coada între picioare. Închide uşa şi se lasă sprijinită cu spatele de ea alunecând în jos. Privind către ea, către suferinţă ei mă grăbesc în direcţia iubitei mele, iar cu o singură mişcare o ridic lipind-o de mine. Mâinile ei se încolăcesc în jurul meu strâns, şi suspinând îmi mărturiseşte ceva ce aşteptam de foarte mult timp. Ceva ce-mi va permite să-l distrug definitiv pe idiot.

-Dacă Nikolay chiar îmi va cere să semnez acele acte, vreau ca tu să mă ajuţi să-l uit. Vei face asta, mă vei ajută să îl uit? întreabă acum fixându-mă cu privirea plină de durere.

 

-Fii sigură că asta am să fac. Sheila, pentru tine sunt în stare să-mi dau şi viaţa dacă asta poate alunga durerea de pe chipul tău, spun dându-i o şuviţă din părul ei după ureche. Prostii! Nu mi-aş da viaţa nici pentru familia mea.

În sfârșit am reușit să postez, fiindcă cu atâta scoală nu prea mai am timp să respir. Sper să vă placa, și îmi cer scuze pentru cei care îi preferă pe Sheila și Nikolay împreună, dar momentan  am alte planuri pentru Sheila. O să vă rog să aruncați o privire și la cealaltă poveste pe care am început-o "It Will Rain", fiindcă vreau să știu dacă a ieșit ceva bun de pe acolo. Vă mulțumesc pentru cele 6K+ de vizualizări , chiar mă faceți foarte fericită să văd că apreciați ceea ce scriu. Vă pup și vă iubesc pe toți! :*   ❤️ ❤️ ❤️