Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXXIV - Ingropata in iubire?

Autorul povesteste:

Decembrie trecuse pe nesimtite, dar din fericire pentru Sheila si Nikolay, totul avea sa i-a sfarsit pe 10 ianuarie. Si asa ii era destul de greu sa ascunda faptul ca este insarcinata. Era intrebata mai mereu de catre Eloise, de ce este palida. Pai atunci cand te abtii din anumite lucruri, automat apar si efecte secundare. Acum statea infasurata in plapuma groasa asteptand ca, Nikolay sa termine dusul. Deodata cioburile ferestrei au inceput sa zboare prin camera, facand-o pe aceasta sa tresara speriata. Se cocota in varful patului cand de dupa fereastra se arata o silueta, ce de dupa mersura parea a fi masculina. Inghiti in sec cand dadu de chipul acestuia si-si stranse degetele peste plapuma.

-Buna, iubito, sper ca nu te-am speriat.

Simtii un fior rece in tot corpul, ce ii ingheta fiecare celula.

-Alexander, articula fara suflare si pe chipul acestuia aparu un ranjet sumbru.

-Ce e, draga? Ti s-au terminat ideile sau ai strans destule dovezi cat sa ma ingropi de viu? intreba ironic si femeia isi simtii nodul formandu-i-se in gat.

-Poftim? incerca sa articuleze uimita, dar stia ca era in zadar.

-La dracu'! Si eram atat de aproape s-o fac, murmura deodata furios si se indrepta tinta spre pat. Eram atat de aproape sa renunt la tot pentru tine, si tu ce-ai facut? Hm? Mai tradat pentru a doua oara, tarfa ordinara ce esti! isi inclesta mana in parul ei tragand-o pe podea, fortand-o sa stea in genunchi.

-Alexander, scanci femeia speriata. Ce ai de gand sa faci? intreba panicata, cand il vazu scotandu-si pistolul de la spate. Nikolay! tipa panicata si disperata in acelasi timp.

-Sunt gata, iubito, nu tre...

Zambetul i se sterse de pe chip.

-Oh, ni s-a alaturat si cavalerul! Acum trebuie sa ne luptam? ranji brunetul si expresia faciala a lui Nikolay se inaspri.

-I-ati dracului mainile jegoase de pe sotia mea, marai acesta amenintator, gata pregatit sa-i smulga mainile de pe ea.

-Nt, nt! rostise amuzat indreptand pistolul spre tampla Sheilei, facandu-l pe acesta sa ramana pe loc. Daca mai faci un singur pas, ii zbor creierii.

-Ce vrei, Alexander?

-Ce vreau? Nu pot sa cred, Nikolay, nici acum nu stii ce vreau?

-Lasa ghicitorile, Alexander, rostise frustrat indreptandu-si atentia spre Sheila.

Femeia il privea printre ceata de lacrimi ce-i acoperise ochii. Privirea lui cutreiera peste corpul acesteia, oprindu-se in cele din urma pe mana acesteia. Femeia avea asezata o palma peste pantec, temandu-se ca fiinta aceea micuta va fi o alta tinta a criminalului.

-Iubito, ti-am spus ca rotirea dubla ne va fi de folos? o intreaba ironic, iar aceasta pe moment se incrunta, apoi chipul i se lumineaza.

-Ce tot vorbiti voi aici? Incetati! isi muta privirea cand pe unul, cand pe altul, oprindu-si-o pe Nikolay. Fii atent, daca incerci ceva, nu ezit sa apas pe tragaci, il ameninta.

-Esti sigur ca de mine trebuie sa-ti faci griji?

Era clar ca, buna ziua ca ceea ce avea sa se intample il va lua pe Alexander prin surprindere. Chiar cand vroia sa spuna ceva, Sheila se prinse de mana acestuia, rotindu-se pe dupa mana si facand in asa fel incat sa ajunga in spatele lui. Apoi isi impinse piciorul in spate, ca apoi sa i-l poata izbi in spate. Lovitura il dezechilibrase suficient cat Nikolay sa poata sa-i ia pistolul.

-Iubito, suna-l pe Eric!

***

Imbratisarea Oliviei se intensifica, facand-o pe Sheila sa tuseasca fals.

-Mama, ma omori, mormai in umarul acesteia.

-Nici cand esti la un pas sa mori nu-ti schimbi atitudinea, rostise acesta, facand-o sa chicoteasca.

-Am fost, o corecta desprinzandu-se din imbratisare. O avut cine sa-mi poarte de grija, continua privind in directia lui Nikolay.

-Ai mare noroc cu el, draga! privi mandra in directia ginerelui sau.

-Stiu. Dar m-am saturat mama, ma simt atat de obosita, incat daca m-as pune acum sa dorm mi-ar fi frica ca nu m-as m-ai trezi. Am fost pusi la incercare de prea multe ori, incat acum mi-e frica ca, relatia noastra s-ar putea raci de la atatea despartiri. Si sa nu-mi spui ca vorbesc prostii, fiindca in interiorul tau stii ca am dreptate. Cu toate ca il stiu de atatia ani, nu-l cunosc aproape de loc.

-Iubit-o aveti un copil, inca unul pe drum, doar nu vrei sa...

-Nu, o intrerupse brusc. Nu ti-am spus toate astea doar pentru a ma desparti de el. Il iubesc mama, dar uneori il simt atat de rece incat mi-e teama.

-Iubito, iti spun ceva, rostise femeia serios privindu-si fiica in ochi. Tatal tau seamana cu Nikolay, si eu am trecut prin starile astea, la un moment dat am si fugit de el, dar m-am intors si stii de ce? Pentru ca viata fara el era alb negru. Veti trece peste toate, crede-ma!

***

-Iubito, ce vorbeai cu mama soacra? V-ati holbat cam mult la mine, ii prinsese mijlocul, lipind-o de el.

-Chestii de fata, iubitule, isi lasa capul sa cada pe pieptul acestuia.

-Cand ai tonul asta, numai chestii de fata nu sunt! rostise sigur pe el, auzind-o apoi cum chicoteste. Te iubesc, stii asta, nu?

-Stiu, si eu te iubesc, dragule! Acum lasa-ma sa dorm, doar nu vrei ca, copilul nostru sa fie obosit tot timpul?

-Ce glumeata esti tu, rostise amuzat, tragand mai tare plapuma peste ei. Somn usor, pisicuto!

-Oh, Dumnezeule! Ai jurat, Nikolay! il ghionti cu cotul si rasul acestuia facu ecou in linistea noptii.

-De la jurat pana la a ma tine de juramant mai este, iubito! Dar de un lucru sunt sigur, rostise serios.

-Care ar fi si asta?

-Acela ca te voi ingropa in iubire, pe tine si copii!

Din nefericire mai este doar un capitol si termin cartea. :( Imi pare extrem de rau ca se termina, dar trebuia s-o fac si pe asta.

Va iubesc si va sunt extrem de recunoscatoare ca-mi apreciati munca si ca ati fost alaturi de mine!

NEEDITAT! Scuzati greselile! pupici :-***

P.S. Stiu ca-i scurt si cam plictisitor, dar am avut o zi groaznica! :((