Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul IX - Ştirea

"Când răul ţi-a fost injectat în artere şi sufletul îţi este otrăvit de totalitatea lucrurilor care ne înconjoară, totul doare; dar când sfârşitul este unul promiţător, nu mai poţi decât să zambeşti atunci când îţi citeşti povestea vieţii scrisă cu propriul sânge."

Nikolay povestește:

Sorb o înghiţitură din cafeaua amară şi dau drumul la TV. Fiindcă nu prea apuc să îl deschid, deoarece toată ziua caut informaţii despre locaţia lui Alexander. Îmi ridic capul din Pământ atunci când o ştire interesantă despre un afacerist miliardar ce este surprins în faţa unui cabinet de ginecologie îmbrăţişând o doamnă. Reporteriţa mai spune că afaceristul se ascundea bine de ochii presei şi că pentru prima dată a lăsat garda jos. Mai apoi anunţă că vor arăta câteva imigini ce susţin afirmaţiile de mai sus, însă nu ştiu de ce dar parcă am o vagă bănuială cum cine ar fi acel afaceris. Înghit în sec şi privesc mai departe. În prima imagine se observă doar bărbatul şi mă ridic rapid în picioare.

Nervii pun stăpânire pe mine numai când îi văd faţa, iar în celelalte imagini apare şi doamna misterioasă care se agaţă zâmbind larg de gâtul lui. Cu o mişcare forţată închid TV-ul şi arunc telecomanda în peretele din faţă, din cauza izbiturii prea dure aceasta se făcu ţăndări. Pun mâna pe telefon şi apelez persoana care a crezut în aparenţe destul de uşor.

-Alo, Nikolay, s-a întâmplat ceva? vocea sa groasă răsună dincolo de telefon şi jur că îmi vine să ţip la el cât de tare pot.

-Tată, şoptesc şi lacrimile îşi fac apariţia, totul este distrus. Speranţele mele sunt distruse, sentimentele mele sunt puse într-o cutie şi aruncate într-un abis. Totul s-a terminat, s-a terminat tată, şoptesc căzând în genunchi.

-Nikolay, ce spui acolo? Nu înţeleg nimic. Cum adică speranţele tale sunt distruse, unde sunt sentimentele? Ah, nu mai înţeleg nimic. Vin acolo, nu te mişca, spune şi îmi închide telefonul.

Abandonez telefonul pe măsuţa din sticlă şi mă ridic în picioare. Urc scările două câte două şi când ajung în dreptul dormitorului ei, deschid uşa. Totul este aşa cum a lăsat, nici praful nu se odihneşte pe aici, fiindcă menajera a primit ordine de la mine să cureţe în fiecare zi camera.

Înaintez spre noptiera de lângă pat şi cuprind cu vârful degetelor poza de pe ea. Privesc la ea şi aproape îmi vine să zâmbesc şi eu, dar imaginile de pe canalul de ştiri îmi apar în minte şi strâng dur rama pozei. Nu înţeleg unde am greşit, de ce mi-a făcut asta, de ce dacă mi-a spus să o caut? Mi-a spus să nu o uit, nu am uitat-o. Dar ea de ce m-a uitat, de ce nu i-a păsat de inima mea? Atâtea întrebări şi un singur nume, Alexander.

Alexander este responsabil pentru tot, fiindcă mereu mi-a luat tot ce aveam mai scump pe lume. Şi totul pentru o răzbunare care a pierdut-o de mult. "De ce ai făcut asta?" întreb femeia din poză care mi-a luat minţile. Însă aceasta zâmbeşte în continuare şi mie mi se încleştează pumnii pe rama acesteia. O lacrimă îşi face loc pe sticla rece, iar eu îmi închid ochii rapid. Mă ridic în picioare şi izbesc fotografia de peretele ferestrei, apoi ies pe uşă furtunos.

Când să cobor scările, tată apare de nicăieri mai agitat că niciodată. Continui să le cobor până în dreptul lui. Privirea lui este una blândă, dar totodată plină de confuzie. Ştiu că o dată cu mine suferă şi el.

-Fiule, ce s-a întâmplat? rosteşte întrebarea şi mintea mea cade într-un întuneric total.

-Tată, ai spus că dacă o iubesc să renunţ la tot, nu-i aşa? întreb şi acesta da din cap aprobându-mă. Şi... şi am făcut asta tată, am renunţat la tot pentru ea. Am renunţat la căutările mele, la afacerile ilegale, la răzbunare, la tot tată. Atunci ea de ce m-a trădat? Hm, de ce? De ce toate mă i-au de prost? Ştiai că urăsc femeile, şi totuşi ai ţinut morţiş să mă însor. Uite că am făcut asta, şi ce s-a întâmplat? Mă părăsit ca cealaltă, toate sunt la fel. Chiar şi ea, ea care credeam că este cea mai perfectă dintre toate. Dar s-a dovedit a fi cea mai josnică dintre toate.

-Fiule, nu spune asta. Sheila este o femeie perfectă. Sunt sigur că există o explicaţie, eşti norocos că este soţia ta, spune şi eu mă încrunt când aud cuvântul "soţie". Până la urmă ce s-a întâmplat de spui asta?

-Nu sunt norocos tată, sunt cel mai ghinionist dintre toţi bărbaţii. Şi acea femeie este o jigodie, o jigodie de care o să mă eliberez cât mai curând posibil.

-Nikolay încetează cu prostiile ! vocea sa groasă face ecou şi mai să-mi de-a o palmă. De ce o jigneşti în halul ăsta? reia mai apoi blând, însă niciun sunet nu-mi ieşea pe gură. Vei divorţa de ea peste cadavrul meu, rosteşte apoi dur.

-Nu sunt prostii. Merită tot dispreţul meu, şi cu siguranţă voi divorţa de ea. Nu ştii ce a făcut, îmi recapăt vocea şi tip către el.

-Atunci spune-mi, rosteşte pe acelaşi ton.

-S-a încurcat cu Alexander, asta a făcut. Am văzut un reportaj despre ei doi la ştiri. Erau la ginecologie tată, la ginecologie. Iar ea, ea era fericită, rostesc cu durere în glas. Ba mai mult era în braţele lui tată. Nu suport să o văd fericită cu altul când mie îmi jura că mă iubea. Tată nu mai pot , m-am săturat. Vreau să mor! rostesc căzând în genunchi . Inima ei nu-mi mai aparţine, a încetat să mă iubească tată, cuvintele ce îmi părăsesc gura au un impact catrostofal pentru inima mea, simţind cum mi se rupe în două, un gol îşi făcu loc între cele două bucăţi.

-Nu spune asta fiule. Ea încă te iubeşte, ştiu asta fiindcă i-am citit iubirea pentru tine în ochi.

-Era doar o prefăcătorie tată, eu i-am spus să se comporte aşa când suntem în preajma familiei. Nu există nicio iubire ! spun ridicându-mă şi cu paşi repezi ajung în dreptul mesei de sticlă. Cu o singură mişcare o răstorn cu tot ce era pe ea şi repetând la nesfârşit "Nu există nicio iubire! Niciuna." răstorn şi canapeaua, fotoliul, TV-ul şi masa acestuia, şi aş mai fi continuat dacă nu mă oprea tata.

-Încetează Nikolay, ce Dumnezeu!  Nu cred că Sheila a făcut asta. Poate a fost obligată, nu te-ai gândit la asta? întreabă el prinzându-mă de umeri.

-Tată, era fericită lângă el. Ce dracu'? Zâmbea sincer, nu cred că a fost obligată. Oricum nu mai contează, spun dându-i mâinile la o parte. Fă-mi o favoare, spun îndreptându-mă către scări, sună avocatul firmei şi spune-i să vină imediat cu actele de divorţ, spun rece şi parcă aş fi avut un buton pentru auto-resetare în mine.

-Poftim? întreabă ridicând mâinile în aer. Actele de divorţ necesită timp, nu se fac peste noapte, rosteşte cu speranţă în voce.

-Tată, crede-mă că ştiu ce zic, tu doar sună-l, spun urcând scările.

Ajung în dreptul dormitorului meu, pe care întru izbind uşa. Mă îndrept către dulap, scot rapid un tricou, o pereche de pantaloni de trening şi o pereche de boxeri. Apoi întru în baie, reglez apa la duş şi las hainele pe măsuţa din faţa oglinzii. Mă descotorosesc de haine şi intru în cabina de duş.

20 de minute mai târziu:

După ce termin cu îmbrăcatul cobor în living. Acolo sunt aşteptat de către tata şi avocatul pe care i-am cerut să îl cheme.

-Deci, domnule avocat, a-ţi adus ce am cerut? întreb apropiindu-mă de ei.

-Totul este aici, domnule Smirnov, exact aşa cum a-ţi cerut, vorbeşte făcând referire la dosarul din mâna lui.

-Aha, mulţumesc mult. Acum poţi pleca, rostesc luându-i dosarul din mână.

După ce pleacă avocatul tata decide să înceapă o conversaţie cu mine.

-Nikolay, îmi explici şi mie de ce aveai actele de divorţ pregătite? întreabă acesta serios.

-Stai liniștit tată, actele sunt pregătite de când a avut loc căsătoria. Pe vremea aceea nu o iubeam pe Sheila aşa că mă gândeam să scap de ea după vreo două săptămâni. Bineînţeles, după aceea am renunţat la idee, dar nu i-am spus niciodată avocatului să anuleze actele. Şi chiar nu ştiu de ce am făcut asta, dar acum ştiu. Eram nesigur de sentimentele mele faţă de ea aşa că nu am renunţat de tot la idee, iar mai apoi am cam uitat de ele până astăzi. Eh, ai un pix? întreb şi deschid dosarul fără pic de emoţie.

-Da. Pentru ce îţi trebuie? întreabă uitându-se confuz la mine.

-Cum pentru ce? Ca să semnez, ce  credeai că fac cu el? Că îl mănânc sau că o să desenez? întreb ironic.

Acesta îmi întinde pixul, iar eu îl cuprind cu două degete după care semnez în dreptul meu. Închid dosarul şi îmi i-au la revedere de la iubirea mea.

 

-Tată, dacă vrei să dormi aici eşti bine venit. Noapte bună, ne vedem dimineaţă !

Bună dragilor ! Am apărut și eu cu un capitol nou aşa ca de început de an. Vă urez lectură plăcută !

Un an plin de bucurii vă urez !

Vă iubesc ! <3