Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXIV - Acelaşi Casanova din studenție.

Nikolay povesteste:

M-am urcat in masina, bagand cheia in contact si am apasat pedala plecand de pe loc. Am scotocit prin buzunarele hainei cautand telefonul si apeland apoi in graba numarul tatei.

-Alo?! mi-a raspuns somnoros.

-Buna dimineata si tie tata, nu ai dormit bine?! l-am tachinat si acesta mi-a raspuns printr-un cascat.

-Nikolay, ai habar cat e ceasul fiule? Ce Dumnezeu, tu nu dormi ca toti oamenii?!

-Tata stiu cat e ceasul si tocmai de aceea te sun acum. Cu toata situatia asta, noi am uitat complet de rapitorii mamei si nu pot lasa sa mai treaca inca trei ani, i-am spus serios si acum sunt sigur ca l-am trezit de-a binelea.

-La dracu'! Aaa...

-Ne intalnim la sectie tata si nu-i spune nimic mamei, nu vreau sa se intristeze, termin inchizand apelul.

Ma invarteam ca leul in cusca si chiar asa ma simteam. Dupa ce ca incompetentii astia n-au gasit nimic in acesti ani vin si-mi vand gogosi cum ca Alexander ar fi disparut fara urma. Nu. Un om nu dispare din senin, stie ca suntem dupa el si de aceea sta ascuns, dar nu dispare.

-Incompetentilor! am strigat inspre ei si comisarul s-a incruntat nervos.

-Ai grija cum vorbesti, m-a atentionat si am pufnit ironic.

-Daca tu crezi ca ma...

-Nikolay!

Am fost intrerupt de tata care aparent statea calm in scaunul de langa biroul idiotului astuia si cugeta la o solutie. Dar va rog sa ma scuzati, eu nu am calm cand vine vorba de cele mai importante persoane din viata mea.

-Ati cautat peste tot, casa din Paris, hotel-uri, case inchiriate? am intrebat din nou si acesta a aprobat plictisit din cap.

-Uite ce e, noi am facut tot ce tinea de gasitul acestuia. Doar nu credeai ca-i cautat in toata Europa, doar pentru rapire?!

-Stiu asta dar poate ati omis vreun lucru.

Ok. Deci nu e in Paris, la hotel nici atat cat despre case inchiriate nici nu se pune problema. Daca as fi un criminal cautat in toata tara unde m-as ascunde? Ironic, dar chiar sunt, fara partea cu: "cautat in toata tara". Alexander nu-i prost si cu siguranta nu ar face ceva ce va atrage atentia politistilor, de asta se va duce la, cum ar fi: o casa deja cumparata.

-Asta e!

-Ce "asta e"? au intrebat amandoi in acelasi timp.

-Casa de vacanta a lui Alexander, am raspus de parca as fi castigat la loterie, desi nu as avea nevoie de asa ceva la banii mei.

-Ce tot indrugi acolo?

-Cand a fost rapita Sheila, prima data a fost dusa intr-o casa de vacanta dintr-un cartier parasit. Ati cautat acolo? am intrebat cu speranta si comisarul a clatinat din cap.

-Logic, ca nu, fiindca sotioara ta a uitat sa mentioneze si asta.

-Ai grija cum vorbesti, i-am intors vorbele serios.

Inaintam printre tufisurile din spatele casei avand grija sa nu ies in evidenta. Sper ca nenorocitul ala sa fie aici, altfel cotonogesc toti militienii astia idioti. De data asta nu mai scapa nepedepsit, cu siguranta va putrezi acolo unde-i este locul, in inchisoare. Numai cand ma gandesc ca am parasit-o pe Sheila de buna voie si ca aceasta a ramas pe mana acelui psihopat, ma i-a cu dureri de cap. Ba mai mult, in ziua aceea nenorocita era sa o pierd definitiv. Merit toate problemele de acum, dar de ce Dumnezeu n-a scutit-o pe ea?! De ce trebuie sa fiu partas in fiecare noapte la lacrimile acesteia? As vrea sa i-au toata durerea asupra mea.