Friendship or more...?

Capitolul 3

Amanda Pov.

Ei bine..Nu stiu la ce m-am așteptat când am auzit cuvântul “petrecere” dar clar nu asta aveam în minte.

Pentru numele Domnului, este abia ora nouă seara și gloata de studenți adunată la petrecere este deja moartă de beată…Cu siguranță nu o sa mai vreau sa vin la vreo petrecere cu Josh. De fapt, nu cred că după seara asta eu și Josh vom mai exista. Suntem mult prea diferiți ca să fim un cuplu rezistent și de durată, și avem idealuri diferite în viață.

Nu mi-am propus să ies toată viața cu un jucător de rugby. De fapt, nu mi-am propus nici măcar să am un iubit, doar că am vrut să fiu și eu cool la fel ca restul fetelor. Nu e de mine. Eu prefer liniștea.

-Haideți să ne jucăm ceva. Spune o tipă,care dacă nu mă înșel este majoretă.

Să ne jucăm? Dar ce? Avem cinci ani?

-Bună idee. Hai să jucăm “învârte sticla”. Spre cine se oprește sticla pe acela trebuie să îl sărutăm. Spune genialul de Josh, iar eu mă încrunt.

-Eu cred că voi spune “pas” acestui joc. Nu îmi place cum sună și cu siguranță nu vreau să sărut oameni la întâmplare doar de dragul jocului. Spun eu și toate privirile sunt ațintite pe mine.

Josh ia o înghițitură din doza de bere pe care o are la mână și îl văd încercând să-și păstreze calmul.

-Și ce vei face cât timp noi ne jucăm? Mă întreabă Josh, iar eu mă ridic de pe fotoliul pe care sunt așezată.

-Eu merg acasă. Mi-a ajuns toată petrecerea asta.

-Eu mai rămân. Spune el și nu pot să nu îmi dau ochii peste cap la auzul vorbelor sale.

Chiar are de gând să sărute persoane la întâmplare? Chiar atât de puțin respect are pentru mine?

-Cred că glumești, nu? Întreb eu puțin sceptică.

Adică, nu are cum să însemn atât de puțin pentru el încât să nu se gândească că m-ar deranja dacă ar săruta o altă persoană.

-Nu, iubito. Ne vedem mâine? Spune acesta și îmi aplică un sărut scurt pe buze.

Eu rămân fără cuvinte și nu știu ce ar trebui să spun în această situație, așa că doar aprob din cap și părăsesc petrecerea fără a privi înapoi.

Putea măcar să se ofere să mă ducă acasă din moment ce este iubitul meu, dar cred că trebuie să mă obișnuiesc să nu am așteptări atât de ridicate din partea lui. Poate cer eu prea multe. Poate sunt eu prea complicată…

În orice caz,această relație nu este benefică pentru niciunul din noi așa că mâine îi voi pune punct.

Nu vreau să merg acasă imediat așa că picioarele mă poartă la atelierul auto al lui Ron. Simt nevoia să vorbesc cu cineva despre tot ceea ce simt și el este persoana cea mai potrivită. Știu că nu m-ar judeca niciodată și plus de asta, el mă cunoaște cel mai bine.

Când ajung la destinație nu văd pe nimeni în jur. Nici măcar pe Tim care mereu este prin preajmă.

E posibil să fi plecat acasă deja toată lumea? Dar nu cred că Ron ar face asta. Când spune că face ore suplimentare, atunci așa e.

Intru în atelier și aud râsete venind din birou așa că mă îndrept într-acolo. Bat la ușă o dată pentru a-mi anunța prezența și apoi deschid ușa. Cinci perechi de ochi sunt ațintiți spre mine și eu mă rușinez imediat.

-Amanda? Nu trebuia să fii la petrecere? E totul în regulă? Mă întreabă Ron, ridicându-se de pe scaunul pe care stătea și venind spre mine scanându-mă din priviri pentru a se asigura că sunt în regulă.

-Am fost la petrecere și s-a dovedit a fi un coșmar, iar Josh e un idiot. Spun eu și femeia care este printre ceilalți trei bărbați chicotește.

-O să discutăm mai târziu despre toate astea. Acum…Vreau să îmi cunoști prietenii, dacă tot ești aici. Spune Ron așezându-și palma peste umărul meu și zâmbindu-mi liniștitor.

Ron mereu a vrut să îmi prezinte gașca lui de prieteni, dar mereu se ivise ceva și nu am reușit să îi cunosc, până acum.

-El e Max, Joe, Karla și Paul. Joe și Paul sunt frații Karlei, iar Max este iubitul ei. Spune Ron arătând spre fiecare în parte.

Toți îmi zâmbesc prietenește când sunt prezentați și mă fac să mă simt bine în jurul lor.

-Deci tu ești misterioasa Amanda de care Ron al nostru nu se mai satură să vorbească. Spune Karla și simt cum obrajii mei se încing.

-Nu sunt misterioasa deloc.

-Ei bine, pentru noi ești. Începeam să credem că Ron vorbește despre un prieten imaginar din moment ce nu te-am văzut niciodată. Spune Max trăgând un fum din țigară.

-Amanda este mai retrasă. Nu e momentul să săriți toți pe ea acum. Spune Ron mângâindu-mi spatele, iar ceilalți chicotesc.

-Vino aici. Abia aștept să aflu mai multe despre tine. În sfârșit nu sunt singura femeie din grupul acesta de prieteni. Spune Karla ridicându-se de lângă iubitul ei și trăgându-mă într-un colț mai depărtat de ei.

-Bere? Mă întreabă ea, în timp ce își deschide o doză de bere, iar eu strâmb din nas. Oh haide…Din moment ce ai spus că iubitul tău este un idiot, cred că ai nevoie de o băutură, apoi îmi poți povesti despre el.

Ok, fie…Nu am băut niciodată, dar nu cred că pot să refuz în momentul ăsta. Plus, Karla pare o tipă de treabă.

Iau doza de bere din mâinile ei și iau o înghițitură abținându-mă din a mă înstrâmba la gustul amărui. Karla îmi urmează exemplul și bea și ea din doza ei apoi ne așezăm pe niște scaune vechi începând să povestim. 

E minunat să poți să discuți cu o altă femeie despre viața ta. Pare că înțelege perfect tot ceea ce îi spun.

Nu trebuia să am dubii în ceea ce privește prietenii lui Ron. Trebuia să știu că prietenii lui sunt la fel ca el. Ron nu ar putea avea prieteni îngâmfați.

-Nu știu ce să spun, fată, despre asta. Din ce mi-ai povestit până acum, Josh este norocos că nu i-ai tras un șut în fund până acum. Tu știi cel mai bine ce trebuie să faci. Spune Karla imediat ce am terminat de povestit despre întâmplările din seara asta.

Privirea mi se mută de la Karla spre cei patru bărbați pentru că de ceva vreme simt că cineva mă tot privește, dar când mă întorc nu văd pe nimeni.

-Este Ron. Spune Karla bând din bere.

-Poftim?

-Ron este cel care te privește. De când ne-am mutat de lângă ei nu se poate abține să nu te privească.

-Ron este un prieten bun. Mereu are grijă să fiu bine.

-Crezi că e doar asta?

-Nu înțeleg…

-Ron este bărbat.

-Vrei să te duc acasă? E destul de târziu și m-am gândit să nu mai stau nici eu. Spune Ron din spatele meu luându-mă prin surprindere și mă întorc spre el.

-Sigur. Vrei să mergem acum? Întreb eu, iar el aprobă din cap.

-Nu uita ce ți-am spus, Amanda. Spune Karla imediat ce Ron nu mai e prin preajmă apoi se ridică și pleacă cu restul grupului.

Știu și eu că Ron este bărbat, dar tot nu înțeleg ce a vrut să spună cu asta. Karla este o tipă de treaba, dar jur că nu înțeleg mereu ce vrea să spună prin afirmațiile ei.