Friendship or more...?

Capitolul 10

Amanda Pov.

Nu știu exact ora la care am terminat jocul. Știu doar că era destul de târziu. Restul jocului nu știu cum a decurs pentru că am fost cam absentă. Gândul îmi era doar la sărutul dintre mine și Ron. Am mai fost sărutată…Josh mereu se dădea în spectacol în fața prietenilor lui, dar niciodată nu am fost sărutată cu atâta…pasiune. Cum voi mai fi în stare să îl mai privesc pe Ron când tot la ce mă voi gândi este felul în care m-a sărutat?

-Cred că ar trebui să punem capăt acestei seri și să facem partiția pe camere. Spune Karla căscând.

E clar cu cine voi ajunge eu să împart camera și până azi nu am avut emoții în a împărți camera cu Ron. După ce toți știam că Max și Karla vor împărți o cameră, iar Joe și Paul vor împărți cealaltă cameră, eu și Ron ne-am dus în camera lui.

Niciunul din noi nu spune nimic și totul începe sa fie jenant deja.

-Te duci tu primul la duș sau eu? Decid să rup tăcerea, iar când Ron mă fixează cu privirea îmi dau seama cât de ciudat a sunat.

Ce naiba e în capul meu să întreb asta?

-Amanda…Nu te purta așa.

-Așa cum?

-Știi bine la ce mă refer…Sărutul a fost extraordinar. Aș putea spune că pentru prima dată m-am simțit perfect sărutând o fată, dar dacă asta ne va distruge prietenia atunci prefer să dau uitării totul. Spune el plin de sinceritate, dar privirea mea se oprește asupra buzelor sale de fiecare dată când rostește un cuvânt.

La naiba…Știam că așa se va întâmpla.

-E ok…

-Nu, nu este ok. Nu te mai retrage și discută cu mine. Spune-mi că te-ai simțit mizerabil sărutându-mă. Spune-mi că nu ți-a plăcut deloc sărutul. Dar…când ai de gând să îmi spui asta, adu-ți aminte că eu am simțit ce ai simțit tu.

Vreau să îi spun multe lucruri însă nici un cuvânt nu îmi părăsește gura. Doar stau în același loc și îl privesc pe Ron cum mă privește cu speranță.

Oftez și îmi trec degetele prin păr.

-Ce ne facem acum, Ron? Întreb eu cu vocea tremurândă pentru că îmi este teamă că îmi voi pierde singurul prieten pe care îl am.

-La ce te referi?

Nu știu de ce, dar mă găsesc plângând din senin, iar Ron mă trage în brațele sale îmbrățișându-mă strâns. Mă mângâie pe spate încercând să mă calmeze, iar eu îi ud tricoul cu lacrimile mele dar nu pare să îi pese deloc.

-Vorbește cu mine, Amanda, te rog. Continuă el să îmi ceară, iar eu îmi trag nasul deloc feminin.

-Mi-a…N-am mai fost sărutată cu atata…

-Pasiune?

-...da.

-Nici eu. Îmi spune el zâmbind, iar eu pufnesc.

-Acum vrei doar să mă faci să mă simt bine.

-Nu aș minți niciodată despre ceea ce am simțit. Și cu siguranță nu te-aș minți pe tine.

Clipesc des alungând lacrimile din ochi și îl privesc pentru a mă asigura că este real tot ceea ce aud și nu este totul doar în mintea mea.

-Și acum ce se va întâmpla? Nu vreau să te pierd ca prieten.

-Nici eu nu vreau asta. Nu vreau să crezi că vreau să te forțez să faci o alegere. Când vei fi pregătită să îmi spui ceea ce crezi despre noi ca un cuplu, eu voi fi mereu lângă tine să te ascult. Gândește-te oricât ai nevoie. E ok așa?

Aprob din cap simplu, și mă distanțez puțin de el.

-Ok…Acum, haide să ne punem la somn. E destul de târziu și mâine am programat o excursie prin pădure.

Îmi scot din valiză un prosop curat și pijamaua alături de șampon și gelul de duș apoi merg la baie. Sub dușul fierbinte reanalizez situația în care sunt cu Ron. El este o persoană bună și știu că niciodată nu m-ar răni intenționat, dar dacă accept să avem o relație iubit-iubită și la un moment dat ne vom certa sau ne vom despărți…Nu văd cum am putea continua după asta să mai fim prieteni. Ar fi distrus totul.

Să-l ia naiba pentru că a lăsat pe umerii mei alegerea cea mai grea.

Ies de sub duș imediat ce m-am curățat și șterg oglinda aburită privindu-mă. Chiar dacă aș alege să am o relație cu Ron, nu văd ce ar vedea la mine. Nu sunt ca alte fete. Mama Natură nu a fost dăruitoare cu mine la părțile feminine. Nu spun că nu am sâni deloc, doar că nu sunt la fel de mari precum le au alte fete de vârsta mea.

Încep să îmi șterg corpul cu un prosop după ce am terminat să îmi admir corpul în oglindă, apoi îmbrac pijamaua formată dintr-o pereche de pantaloni scurți și un maiou, și părăsesc baia.

Ron este deja schimbat în alte haine și încerc din răsputeri să nu stărui cu privirea asupra abdomenului său. El are obiceiul să doarmă la bustul gol. Nu am avut niciodată o problemă cu asta, dar încă de când l-am văzut în sala de sport de acasă s-a trezit ceva în mine și nu știu de ce.

-Nu vrei să dorm eu de data asta pe fotoliu? Îl întreb în timp ce încerc să îmi usuc părul cât de cât cu un alt prosop.

-Ar fi ridicol să te las să dormi pe fotoliu, Amanda. Spune el în timp ce mă măsoară din priviri.

-Ok…Noapte bună. Spun și mă așez în pat.

-Noapte bună, Amanda, și sper ca mâine să nu te mai comporți atât de ciudat în preajma mea.

-Îmi pare rău.

Ron oftează și mă așez într-o parte astfel încât să îl pot vedea.

-Văd că sărutul acela te-a dat peste cap și nu îmi place deloc. Nu îți mai face griji. Vom rămâne prieteni.

-Doar prieteni?

-Da. Acum pune-te la somn.

Ron se întoarce cu spatele la mine și instinctul îmi spune că ceva este în neregulă cu el, dar aleg să îmi închid ochii și să mă las purtată de somn.