Friendship or more...?

Capitolul 36

Amanda Pov.

Tot restul drumului l-am parcurs în liniște după marea dezvăluire a lui Ron. Este îndrăgostit de mine? Pe bune? Asta este a doua oară când o spune cu voce tare. Prima dată când a spus-o, nu l-am luat în serios. Am crezut că glumește. Însă acum, l-a cât de degajat a spus-o, nu îmi rămâne decât să îl cred. Cuvintele i-au ieșit atât de ușor printre buze semn că tot ce mi-a spus o crede cu trup și suflet. Dar ce înseamnă asta pentru prietenia noastră? Cum va schimba asta relația dintre noi?

Când ajungem în apartament sunt extenuată din cauza atâtor întrebări și oftez.

-Totul este bine? Mă întreabă Ron lăsând bagajele pe jos.

Sunt pregătită să îi spun că sunt bine, dar mă răzgândesc. Nu vreau să îi spun o minciună.

-Nu sunt bine. Sunt departe de a fi bine. Spun eu răstit și el se încruntă.

-De ce?

-Mereu am știut în ce relație suntem noi doi. Mereu am fost sigură pe relația noastră. Dar acum…Nu mai știu nimic. Am senzația că totul se schimbă în jurul meu și doar eu rămân aceeași.

-Nu înțeleg…

-Naiba să te ia pentru că mă faci să am dubii în privința relației dintre noi.

-Amanda, nu e nevoie să te gândești la ceea ce am spus. Spune el și face un pas spre mine, dar eu mă dau în spate păstrând distanța dintre noi.

-Nu pot să nu mă gândesc la asta pentru că simt cum mă îndrăgosesc de tine și trebuie să știu dacă voi da curs sentimentelor mele sau îți voi rămâne doar o simplă prietenă.

Zâmbetul lui Ron crește cu fiecare pas pe care îl face spre mine, în timp ce eu am ochii în lacrimi. De data asta decid să rămân pe loc, iar Ron îmi ia fața în palme.

-Scumpa mea Amanda…Spune el și buzele lui se apropie de ale mele dar eu îl opresc înainte ca el să facă ceva.

-Stai puțin…Înainte de asta vreau să îmi promiți că chiar dacă ne vom despărți, vom continua să fim prieteni.

-Promit. Acum te pot săruta? Spune el păstrându-și zâmbetul pe buze, iar inima mea o ia la galop.

Nu sunt în stare să îi răspund cu cuvinte și mă roșesc atunci când dau afirmativ din cap.

Mă așteptam ca pur și simplu să mă sărute, însă îmi mângâie fața cu degetul mare privindu-mă în ochi cu atâta intensitate încât simt că iau foc, apoi buzele lui se lipesc de ale mele în cel mai tandru sărut pe care l-am avut vreodată.

Totul pare să se oprească în loc. Timpul…gălăgia de afară care se aude prin geamul deschis de la bucătărie…Suntem doar noi doi. Îmi duc mâinile după gâtul lui căutând stabilitate, pentru că dacă nu o fac simt că voi leșina, iar el își așează palmele de o parte și de alta a taliei mele. Locul în care sunt palmele lui este cuprins de furnicături, iar căldura lui îmi învăluie trupul.

Ne retragem din sărut abia atunci când simțim că ne sufocăm, iar el îmi sărută fruntea și eu îmi lioesc capul de pieptul lui având respirația precipitată.

-Iubita mea Amanda…Într-o zi mă vei omorî. Spune el mângâindu-mi spatele.

-Nu intenționez să fac asta. Spun eu chicotind.

-Dar este adevărat. Spune el retrăgându-se din îmbrățișare atât cât să mă poată privi în ochi. M-ai făcut cel mai fericit bărbat de pe planetă spunându-mi că prinzi sentimente pentru mine.

Ron îmi mai sărută buzele scurt de câteva ori și eu simt cum mă topesc în brațele sale. Nu știu dacă am procedat corect dând prietenia pentru o relație amoroasă cu el, însă ceea ce știu sigur este că el nu mă va răni niciodată. El este singurul bărbat din viața mea în care am încredere oarbă.

-Nu îmi doresc să plec din nou la muncă, dar sunt nevoit să fac. Am câteva contracte de analizat și…Începe el să spună fiind parcă îngrijorat să mă lase singură.

-Ron, eu nu plec nicăieri. Spun și îl sărut pe obraz, însă el nu se mulțumește cu asta și mă mai trage într-un sărut pasional care mă lasă fără suflare.

-Ne vedem diseară. Să nu gătești pentru că vom lua cina în oraș. Spune el mergând către ieșire.

-E vreo ocazie specială?

El îmi aruncă un zâmbet larg privindu-mă din cap până în picioare, apoi își ia buza de jos între dinți făcându-mă să roșesc.

-Chiar este o ocazie specială. Spune apoi iese pe ușă lăsându-mă singură și poate puțin…înflăcarată.

Inspir adânc aer în piept și îmi duc degetele la buze, pipăindu-le. Nu este prima dată când noi ne-am sărutat, însă azi a părut că este mai real decât în celelalte dăți.

Îmi iau bagajele de jos și le duc în dormitorul lui, apoi deschid dulapul pentru a vedea dacă am unde să îmi pun hainele.

Nu prea…dar asta doar pentru că hainele sunt aranjate haotic în dulap.

Ei bine…măcar o să mai treacă vremea.

Nici nu știu cum s-a făcut atât de repede ora șase după-masa. Acum parcă eram cu părinții mei aflând despre minciunile mamei, iar acum trebuie să încep să mă pregătesc pentru cina cu Ron. O să-mi ia ceva timp să mă pregătesc pentru ca vreau să îmi fac și o baie vrând să dau uitării toată drama din viața mea.

Oare despre ce ocazie specială vorbea Ron?

Cu gândul acesta dau drumul la apă în cadă apoi mă întorc în cameră pentru a-mi lua halatul de baie și restul produselor se igienă.

După ce am tot ce îmi trebuie pregătit, trebuie să pun pe pauză baia pentru că se aud câteva bătăi în ușă.

Și-a uitat Ron cheile? A decis să se întoarcă atât de repede de la muncă? 

Îmi trag halatul de baie pe mine legându-l la mijloc și mă îndrept spre ușă pentru că bătăile devin mai insistente.

-Imediat. Strig eu apropiindu-mă de ușă.

Nu e nevoie să dărâmi ușa, am vrut să adaug dar ar fi sunat răutăcios.

Deschid ușa pregătită să râd de Ron pentru că nu și-a luat cheile cu el, dar când văd cine este de fapt la ușă, îmi îngheață sângele în vene.