Friendship or more...?

Capitolul 14

Amanda Pov.

De ce de la primul sărut cu Ron am ajuns să simt ceva ciudat față de el? Nu știu cum să explic sentimentul pentru că nu este ceva ce am mai simțit până acum. Este ciudat în sensul bun. Când sunt în preajma lui mi se taie respirația și ajung să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut. Spre exemplu…Să inițiez eu sărutul. Chiar dacă a fost doar ceva asemănător cu un pupic, a fost îndeajuns să fie luat ca o invitație la un sărut plin de dorință.

Ca mai apoi să îmi spună că nu putem continua așa…Ce am crezut? Că o să vrea să formăm un cuplu…?

Cât de proastă ești, Amanda?

Muzica îmi bubuie în urechi și beau și al nu știu câtelea pahar de margarita. Cred că este al cimcilea pahar. Sau este al șaselea? Ce mai contează…Beau pentru că vreau să uit multe lucruri. Unul dintre ele ar fi sărutul cu Ron…și poate vreau să uit și faptul că am aflat că mai nou Ron sparge capete fără milă.

Josh mi-a scris mesaj spunându-mi că este în spital din cauza lui Ron. Bineînțeles că nu l-am crezut la început dar când am primit o filmare din partea lui în care l-am putut vedea pe Ron destul de clar cum îl bate pe Josh…

Mi-am dat seama că nu îl cunosc deloc pe Ron și tot ce știu despre el este doar ceea ce a vrut el să știu.

Aveam nevoie de o pauză de la toate așa că mi-am făcut bagajul și am plecat înainte ca Ron sau altcineva să apară la cabană. Între timp mi s-a descărcat telefonul, dar e în regulă. Măcar așa Ron nu mă va putea găsi.

Un tip destul de drăguț mă invită la dans și accept imediat. La naiba cu toate. Am venit în club ca să uit de toate așa că de ce să nu dansez puțin?

Tipul își așează mâinile pe talia mea, iar eu mă unduiesc pe ritmul muzicii uitând de tot. Acum știu de ce beau oamenii. Senzația pe care ți-o dă alcoolul…Fabulos.

Vreau să îmi așez brațele pe după gâtul tipului cu care dansam, dar îl văd dându-se un pas în spate speriat de parcă ar fi privit moartea în ochi.

Sunt chiar atât de neatractivă?

Sunt gata sa țip când cineva din spatele meu mă apucă de mână și mă trage prin mulțimea de tineri care dansează, dar îmi dau seama că Ron este cel care mă trage afară din club și simt cum mă enervez.

Cum îndrăznește să îmi întrerupă distracția?

-Mergem acasă chiar acum. Spune el mai mult ca pe un ordin, iar eu izbucnesc în râs.

Nu cred că voi mai bea după seara asta.

-Fiți atenți, oameni buni. Spun eu amuzată către persoanele care sunt afară la țigară. El este șeful Ron. Bărbatul care inițiază un sărut din cauza unui joc, apoi îmi spune că e mai bine să rămânem prieteni, iar în următoarea zi te sărută din nou doar ca să îți spună că nu ar trebui să continuăm așa.

Râd din nou după ce termin de vorbit și aproape îmi pierd echilibrul dar reușesc să mă mențin pe picioare. Ron își trece mâinile prin păr nervos, iar eu îl ciupesc de un obraz.

-Nu te enerva. Am acceptat deja ideea că nu vom forma un cuplu și am ajuns la concluzia că voi putea supraviețui fără buzele tale moi care m-au sărutat cu atâta pasiune cum nu am fost sărută niciodată. Voi supraviețui. Cred…

-Amanda…

-Ron. Spun eu imitându-l și câștig o încruntare din partea lui.

-Ok…Haide. Spune el și mă prinde de mână ca să mă conducă la mașina lui, dar după câțiva pași reușesc să îmi retrag mâna din strâmsoarea lui.

-De ce ai făcut asta, Ron? Îl întreb eu simțind cum ochii mi se umplu de lacrimi.

Parcă acum câteva secunde râdeam în hohote…Cum de acum plâng? Alcoolul…te schimbă.

-Ce anume?

-Josh.

Ron parcă împietrește în acel loc știind la ce mă refer fără a mai da și alte detalii.

-Amanda, eu…

-Ți-am spus că nu vreau să ai probleme din cauza mea. De ce ai făcut-o?

El își lasă umerii să cadă privindu-mă cu atâta dragoste-sau poate doar mi se pare din cauza alcoolului- încât simt că mă topesc chiar sub ochii lui.

-Amanda…Dulcea mea Amanda…Spune el apropiindu-se de mine și luându-mi fața în palme. Ar trebui să știi până acum că aș face orice pentru tine. Aș merge bucuros și pe cărările iadului dacă mi-ai cere asta.

-Știu…Doar că tatăl lui Ron vrea să inainteze un proces împotriva ta.

-Nu îmi pasă.

-Dar îmi pasă mie. Nu vreau să te văd după gratii.

-Nu mă vei vedea. Spune el aproape șoptit sărutându-mi scurt fruntea.

-Tatăl lui Josh este un om foarte influent. Îmi este teamă că…

-Să nu îți fie teamă de nimic, dulcea mea Amanda. Nimeni nu mă va lua de lângă tine.

Încerc să alung lacrimile care amenință să cadă, dar una își face drum pe obrazul meu, iar Ron o șterge cu degetul mare mângâindu-mi, pe urmă, ușor obrazul.

-Îmi pare rău că am plecat așa de la cabană, dar faptul că l-ai băgat în spital pe Josh m-a speriat. Am simțit nevoia să fug. Plus de asta…

-Ce e?

Norocul meu este că sunt destul de beată încât să spun lucrurilor pe nume, iar dacă mâine dimineață mă voi simți jenată din cauza a ceea ce am spus, pot da vina pe băutură.

-Nu te înțeleg deloc. Mă săruți apoi îmi spui că nu mai putem continua.

Pe fața lui Ron apare un zâmbet mic, iar eu mă încrunt. Nu este nimic amuzant în ceea ce spun.

-Nu mă refeream la faptul că nu mai putem continua să ne sărutăm. Mă refeream la faptul că dacă continuam în acel moment să mai facem asta, te-aș fi făcut a mea chiar acolo în văzul tuturor.

Mă roșesc imediat ce el termină de vorbit și o senzație de fierbințeală îmi cuprinde tot corpul.

Încep să mă gândesc că poate aș fi vrut să văd cât de departe pot merge.

-Oh…

-Aham…Ai spus că ți-a fost frică de mine când ai văzut ce i-am făcut lui Josh. Spune el privindu-mă în ochi, iar eu aprob din cap. Acum îți mai este frică de mine?

-După ce am avut atâta timp încât să diger informația…Nu, nu îmi mai este frică de tine.

Zâmbetul lui se mărește și mă prinde de mână, de data asta mai gentil.

-Hai să plecăm de aici.