Friendship or more...?

Capitolul 31

Amanda Pov.

Nasul meu atinge pieptul lui Ron și mă apropiu mai tare trăgând adânc în plămâni parfumul corpului său. Mă așez mai comfortabil lângă el și îmi așez capul lipit de pieptul lui.

Îmi deschid ochii nefiind sigură dacă am visat sau nu. Primesc răspunsul imediat atunci când privirea mea întâlnesc materialul din care îi este confecționat tricoul.

Stai puțin…Cum am ajuns eu cu fața spre el?

Îmi ridic ușor capul și văd că picioarele noastre sunt încolăcite. 

Ce naiba…?!

Ar trebui să mă ridic de lângă el cât încă doarme. Aseară, la lumina difuză a televizorului nu m-am simțit atât de conștientă de cum vom dormi, dar acum că e dimineață…este altă poveste.

Încerc să îi iau brațul de pe mine, dar el mă strânge mai tare lângă el.

Fir-ar să fie…

Cum scap de aici?!

Se aud câteva bătăi în ușă și Ron își deschide ochii brusc. Eu doar îngheț. Habar n-am ce va spune acum…Dacă aseară a fost doar un impuls de moment, iar acum nu vrea să mă mai țină în brațe?

El își ridică puțin capul, iar în urma acestei mișcări, eu ajung cu jumătate de corp sub el.

Oh Doamne…

Își trece degetele peste fața mea îndepărtând câteva șuvițe de păr pe care le aveam pe față și gâtul meu se uscă atunci când mă privește în ochi.

Vrea să…Vrea să mă sărute?

Batăile de la ușă ne atrag amândurora atenția și îl împing pe el ușor de pe mine atât cât pot să mă ridic de pe fotoliu.

-Mă duc să mă schimb. Spun eu repede și merg în dormitor.

După ce închid ușa după mine mă lipesc de ea cu spatele și trag adânc aer în piept punându-mi palma peste zona în care îmi este inima.

Bate atât de tare încât am impresia ca vrea să iasă din mine.

Tocmai am avut un moment intim cu Ron?

Ron Pov.

Să dorm lânga Amanda a fost un vis devenit realitate. Nu sunt puține dățile în care am visat că o am la mine în brațe, dar toate astea au fost doar vise. Însă aseară a fost adevărat. Amanda era în brațele mele.

Știu că am adormit la film, putea pur și simplu să se ridice și sa meargă în dormitor să doarmă acolo. Dar nu. Ea a ales să doarmă lângă mine. Asta îmi dă speranță că poate nu îi sunt atât de indiferent. După ce ea a adormit aseară, m-am trezit pentru a o privi. Pentru a mă asigura că ea este adevărată. De-abia mi-am putut lua ochii de la ea și asta doar ca în cazul în care se trezește să nu se sperie de faptul că o fixez cu privirea.

De obicei, eu nu doar dorm cu o femeie în pat. De obicei se întâmplă multe alte lucruri care nu îi trec Amandei prin cap. Însă cu ea, am fost fericit doar cu faptul că o pot strânge în brațe.

Când dimineața a venit, am fost gata să îl snopesc în bătaie pe cel care bate la ușă. Dar nu mai fac asta…Vreau ca Amanda să fie în siguranță, deci fără lupte de acum încolo.

Am avut un moment acolo pe fotoliu și știu că și ea a simțit asta. Dar “momentul” a durat până când bătăile din ușă sau făcut din nou auzite.

Deocamdată pun pe pauză ceea ce s-a întâmplat între mine și Amanda. Acum trebuie să mă ocup de cel care bate la ușă.

Deschid ușa fără a verifica pe vizor cine este și regret imediat că nu am verificat pentru că mă trezesc cu un pumn în piept din partea Karlei.

-De ce nu ne-ai anunțat că ai găsit-o pe Amanda? Spune ea gata să mă snopească în bătaie, iar eu chicotesc.

-Bună dimineața și ție. Spun sarcastic către ea, apoi îl salut pe Max și îi învit înăuntru.

Karla mă lovește din nou, de data asta în umăr, iar eu nu îmi pot abține zâmbetul.

-Ai grijă…S-ar putea să te rănești.

Se pare că sarcasmul meu nu îi place și își dă ochii peste cap. De obicei, noi doi ne puteam “certa” toată ziua fără ca ea să obosească, dar asta se întâmpla pe când eram prieteni uniți, nu acum când nu vrea să aibe de-a face cu mine.

Și totuși, mă bucur că este aici pentru Amanda.

-V-aș fi ținut la curent cu totul, însă s-au întâmplat atât de multe și Amanda avea nevoie de ajutorul meu.

-Nu este o problemă, omule. Te înțeleg. Spune Max și se așează pe un colțar trăgând-o și pe Karla după el.

Dintre toți prietenii pe care i-am avut, doar Max mi-a mai rămas alături. Dar după cum spuneam…Noi doi avem o istorie.

-Cum se simte? Mă întreabă Karla, iar eu oftez neștiind ce să îi răspund.

-Vei putea vorbi cu ea și să îți spună ea mai multe.

Exact când termin de vorbit, Amanda iese din dormitor și atrage atenția celor doi prieteni ai mei. Expresia Karlei exprimă neîncredere de parcă i s-ar părea imposibil ca Amanda să fie aici cu mine, în timp ce Max pare mulțumit de această situație.

-Stați puțin…Voi doi ați…? Împreună? Întreabă Karla pe un ton care nu își are locul și Max se încruntă.

-Karla.

-Nu, adică nu mă înțelegeți greșit, sunt fericită dar nu e cam devreme?

-Devreme pentru ce? O întreabă Max pe un ton certăreț.

-Pentru ca Ron să profite de situație.

Incredibil…

-Măsoară-ți cuvintele, Amanda. Nu îl face pe Ron să pară personajul rău din poveste doar pentru că fratele tău nu a știut să își țină limba după dinți.

Cearta celor doi devine ciudată și mă apropii de Amanda pentru a mă asigura că ea nu se simte jignită.

-Ești bine? O întreb eu aproape șoptind, iar ea doar afirmă din cap privindu-i pe cei doi.

-Au probleme în cuplu? Mă întreabă ea fixându-mă cu ochii ei mari.

-Cine știe ce se întâmplă?!

Și eu se pare că am pierdut multe de când nu am mai ținut legătura cu Max și cred că el are nevoie acum de un prieten căruia să îi povestească prin ce trece.