Friendship or more...?

Capitolul 15

Ron Pov.

-Unde crezi că a plecat? Mă întreabă Karla după ce și ea și eu am căutat-o pe Amanda peste tot.

A plecat…Unde naiba a plecat de capul ei? Știe cât de periculos este pe străzi să fi singură?

-Nu știu unde a plecat, Karla. Dacă știam crezi că mai eram aici cu tine? Spun eu răstit, iar Karla se uită prin jur de parcă ar găsi răspunsul pe pereți.

-Ok…Trebuie tratată situația cu mult calm. A avut un motiv pentru care a plecat, nu?

-Poate.

-La telefon nu răspunde, deci este clar că nu vrea sa fie găsită.

-Grozav, Karla. Ai rezolvat misterul.

-Stallion. Aud vocea lui Max la intrare anunțându-mă că nu ar trebui să mă descarc pe iubita lui.

-Scuze, Karla. Îmi fac griji pentru Amanda. Spun către ea, iar aceasta mă asigură că totul este în regulă.

-Și noi ne facem griji pentru ea, dar o să-i dăm de capăt. Înainte să mergem să întoarcem tot Miami-ul cu susul în jos în căutarea Amandei, eu propun să îți faci un duș și să îți îngrijești rana de pe dosul palmei. Singurul lucru care ne lipsește este ca Amanda să fugă după ce te vede în ce hal arăți. Spune Max, iar eu mă uit la Karla care aprobă tot ce spune iubitul ei.

Max uneori tinde să exagereze în ceea ce spune, dar dacă și Karla este de acord cu el atunci nu îmi rămâne decât să fac ceea ce mi s-a cerut. Cu toate că pentru mine este mai mult o pierdere de timp. Timpul pe care îl petrec făcându-mi duș, l-aș putea petrece căutând-o pe Amanda.

Merg în camera mea și după ce îmi pregătesc un rând de haine curate, scap de cele murdare de pe mine și mă bag sub duș fără a mai pierde timpul. Apa rece care îmi curge pe corp îmi calmează mușchii tensionați. Imaginea cu fața lui Joe făcută praf mă bântuie, dar nu regret ceea ce am făcut. Joe știa foarte bine cum reacționez de fiecare dată când este vorba de Amanda. Nu trebuia să își încerce norocul cu mine. Ies de sub duș destul de repede, iar după ce îmi usuc corpul cu un prosop, mă îmbrac și merg în living la Max și Karla. Cumva, abia acum simt remușcări pentru ceea ce am făcut. Joe este fratele Karlei, dar ea este o persoană mult prea educată pentru a-mi spune cât de nenorocit sunt că i-am băgat fratele în spital și cel mai sigur, i-am pierdut ca prieteni. În schimb, ea este aici cu mine încercând să mă ajute să nu îmi pierd mințile pentru că nu știu unde este Amanda. Sigur asta este și datorită lui Max care cel mai probabil i-a spus cât de instabil psihic sunt atunci când este vorba de Amanda.

-Nu ți-ai pansat mâna. Spune Karla luându-și ochii din telefon și uitându-se la mâna mea.

-Las-o naibii…Ai vești despre Joe? O întreb eu evitând să dau ochii cu ea.

-Aham…L-au băgat în operație acum cincisprezece minute.

Îmi pare rău să aud asta pentru că este prietenul meu, dar și pentru că Karla nu merită să treacă prin stresul acesta.

-Cum vei proceda cu Amanda? Continuă Karla schimbând subiectul.

-O voi căuta peste tot chiar dacă asta înseamnă să bat la fiecare ușa din oraș.

-Nu…Mă refeream, după ce o găsești.

-Nu știu.

-Uite ce e, Ron. Îmi ești drag, ești un prieten bun, iar poate Max nu îți va spune nimic pentru că îți este loial, așa că îți voi spune eu. Fratele meu tocmai a fost mutilat de către tine pentru o fată care nici măcar nu știe ce simți pentru ea. Așa că, ori ai de gând să faci ceva în legătură cu asta ori încerci să nu ne mai amesteci în drama ta. Spune Karla apoi părăsește livingul.

Max, care în tot acest timp a stat într-un colț, tăcut, se apropie de mine și își așează palma peste umărul meu în semn de consolare.

-De unde să încep, Max?

-Denver mi-a rămas dator acum ceva timp și i-am cerut să mă ajute. Este destul de influent așa că a reușit să afle unde este Amanda.

Denver? Adică, tatăl lui Josh? Cum naiba am ajuns la el și de ce ne-a ajutat dacă, cel mai probabil știe că eu i-am băgat fiul în spital?

-Unde e? Întreb repede lăsând la o parte orice altă întrebare.

Max îmi întinde un bilețel pe care este numele unui club, apoi își bagă mâinile în buzunar.

-Succes, frate. Spune el simplu apoi pleacă să fie lângă iubita lui.

Citesc din nou numele clubului apoi strâng bilețelul în pumn făcând exerciții de respirație pentru a mă calma puțin. Nu cred că ar fi o idee bună să apar în fața Amandei cu nervii întinși la maxim.

Îmi iau toate lucrurile din cameră și le pun în portbagaj. Cu siguranță, nu ne vom mai întoarce aici după ce o scot din clubul acela.

La ce s-a gândit când a ales să meargă în club?

Iisuse…Când o găsesc o să îi bag mințile în cap odată pentru totdeauna. Dacă este atât de oarbă încât să nu vadă ceea ce simt pentru ea, atunci îi voi deschide ochi. Cu pași mici, totuși, pentru că vreau să simtă și ea pentru mine ceea ce simt eu pentru ea.

Bineînțeles că clubul este plin, dar nu îmi ia mult să o văd pe Amanda mea dansând cu un pierde-vară. Mă apropii de ei, iar tipul se dă în spate speriat de privirea pe care o primește din partea mea.

Așa și trebuie…Nu vreau să o atingă nimeni pe Amanda în afară de mine și mă voi asigura de asta. Oricine are gânduri necurate cu ea, voi face în așa fel încât să le scot gândurile din cap.

Amanda, draga mea, pregătește-te să mă cunoști și în alt mod, nu doar ca cel mai bun prieten al tău. Îți voi arăta o lume total nouă și nu vei mai vrea pe altcineva.