Friendship or more...?

Capitolul 7

Amanda Pov.

-Mă bucur mult că ai un prieten ca Ron. Spune mama ajutându-mă să împachetez câteva haine pentru weekend.

-Și eu, mamă. Nu știu ce m-aș face fără el.

-Hmm…Spune ea cugetând la ceva, apoi scoate din sertar un costum de baie pe care eu sigur nu l-aș purta. Îl punem și pe acesta.

-Nu, mamă.

-De ce? Am auzit că este ceva iaz, deci sigur vei avea nevoie de un costum de baie.

-Probabil, dar nu pe acela.

-Dar acesta ce are? Mie mi se pare că este sexy.

-Exact. De ce aș vrea să fiu sexy?

Mama oftează și se apropie de mine așezându-se pe marginea patului.

-Amanda. Scumpa mea. Ești tânără, ești frumoasă, ești deșteaptă…Dar uneori am impresia că ești cam prostuță.

-Wow…Mulțumesc, mamă.

-Nu e nevoie să te superi. Spun doar că…nu știi niciodată cine te place. Poate fi oricine sau poate fi o persoană fără de care nu ai știi ce să faci.

-Eu cred că de când ești tot plecată prin vacanțe, ai înnebunit. Nu înțeleg nimic din ceea ce vrei să spui.

Mama oftează din nou de parcă ar fi obosită să îmi mai explice apoi îmi zâmbește cald.

-E ok, scumpa mea. O să îți dai seama la un moment dat. Deocamdată, tot ceea ce vreau este să accepți acest costum de baie și să îți permiți și tu o dată să fii tânără.

Îmi dau ochii peste cap nevrând să mă cert cu ea și accept să iau cu mine și acel costum de baie. Cu toate că nu știu dacă îl voi îmbrăca. Pare că sunt doar niște petice lipite laolaltă.

Trag fermoarul la valiză și mă mai uit o dată la ceas să mă asigur că sunt în grafic. Mai sunt douăzeci de minute până la ora opt, așa că decid să îl aștept pe Ron în living. Mama se duce în bucătărie să își prepare nu-știu-ce smoothie pentru slăbit, iar Ron intră deja pe ușă având un bax de șase beri la mână.

-Ești gata? Mă întreabă el după ce o salută pe mama.

-Da, te așteptam. Spun eu, iar ochii lui strălucesc la auzul vorbelor mele.

O aud pe mama chicotind neștiind care este motivul, iar Ron îi aruncă o privire rece.

Ce se întâmplă aici? De ce am impresia că ei doi știu ceva ce eu nu știu?

-Mergem? E foarte mare aglomerație în oraș și trebuie să mergem să îl luăm și pe Max.

Aprob din cap și mă ridic de pe fotoliu apoi merg să îi ofer mamei mele o îmbrățișare. Pe când mă voi întoarce din această excursie, ea va fi de mult plecată și cine știe când o voi revedea următoarea dată. Ron îmi ia valiza și o duce la mașină oferindu-mi mie și mamei mele intimitatea de care avem nevoie.

-Să ai grijă de tine, scumpa mea.

-Mamă…E doar o ieșire cu prietenii, iar dacă tot îți faci atâtea griji trebuie să îți reamintești că este Ron cu mine. Sigur nu mi se va întâmpla nimic.

-Așa e…Realizezi cât de bine v-ar sta împreună? Ca un cuplu?

Pufnesc în râs neștiind de unde i-a venit ideea asta și acum sunt mai sigură ca niciodată că vacanțele în care ea pleacă o strică de cap.

-Bine, mamă. Și tu să ai grijă de tine. Îi spun eu și o sărut pe obraz înainte să plec.

Ies în grabă din casă nevrând să îl fac pe Ron să aștepte prea mult după mine și îl văd rezemat cu spatele de mașină așteptându-mă. Are ochelarii de soare pe ochi, pentru că chiar dacă este opt seara, soarele din Miami încă este sus pe cer, și cumva știu că Ron mă privește cum mă apropii de el fără să îi văd ochii.

-Am ceva pe față? Îl întreb imediat ce ajung lângă el.

El mă mai privește câteva clipe fără să spună nimic, apoi îmi așează o șuviță de păr după ureche.

-Nu. Ești doar frumoasă. Să nu crezi niciodată altceva despre tine. Spune el dintr-odată, iar eu dintr-un motiv străin mie, roșesc.

Pentru numele Domnului, e doar Ron. Mereu îmi face complimente. De ce roșesc chiar acum? Sigur e din cauza mamei. Mi-a umplut capul cu tot felul de teorii despre mine și Ron.

O să îmi revin mai devreme sau mai târziu.

-Să nu îl facem pe Max să ne aștepte prea mult. Spun eu, intrând în mașină.

Ron mă urmează imediat și pornim la drum. Pornesc radioul și piesa LOYAL a lui Chris Brown se face auzită, iar eu mă apuc să cânt versurile amuzându-l pe Ron ca de fiecare dată. Dar, din nou, ca de fiecare dată, nu se poate abține și mai cântă și el câte un vers reușind să facem un duo de excepție. Bine, nu am cânta în fața unor milioane de oameni pentru că s-ar arunca cu roșii în noi, dar ne distrăm făcând asta.

Având micul nostru concert în mașină, nici nu ne-am dat seama cum am ajuns în fața blocului în care locuiește Max. Se pare că am reușit să ne distragem atenția de la traficul infernal de afară.

-Hey, ce faceți? Ne întreabă Max imediat ce urcă în mașină după ce și-a pus în porbagaj valiza cu haine.

-Salut, omule. Noi suntem foarte bine. Dar tu? Cum ai reușit să rămâi iar pe dinafară? Spune Ron, iar eu mă întorc pe scaun atât cât pot să îl văd pe Max.

-Am decis să împart mașina cu voi pentru că nu am vrut să parcurg un drum de două ore ascultându-i pe Joe și Paul vorbind despre mașini sport.

-Dar erai cu iubita ta măcar…

-Nu vrei să fi în preajma ei când băieții vorbesc despre mașini sport. Karla se transformă în altă persoană atunci când se implică în discuțiile fraților ei.

Dau doar din cap în semn că am înțeles apoi mă reașez comod pe scaunul meu. Privirea mea o prinde pe a lui Ron care mă privește cu un zâmbet mic pe față și îi întorc zâmbetul.

-Dar despre Ron ce părere ai? El când va avea iubită cum crezi că ar proceda?

Nu știu de ce mi-a venit să pun întrebarea asta, dar cert este că nu doar mie mi s-a părut ciudat să mă aud întrebând asta, ci și cei doi bărbați. Atât Ron cât și Max mă privesc perplecși.

-Scuză-mă, dar voi doi nu…Spune Max privindu-mă atât pe mine cât și în pe Ron, dar Ron îl întrerupe din orice ar fi vrut el să spună.

-Joe mi-a scris acum. Spune că aproape au ajuns la cabană.

-Grozav…Ar face bine să nu încerce să facă ceva grătar ca data trecută dar acum să reușească să dea foc la pădure. Spune Max și amândoi încep aă râdă. 

Chiar și eu, chiar dacă nu știu povestea. Cred că a fost amuzant de privit.