Atracție fatală -Vol 1

Capitolul 10

Sophia Bennet:

Luni, ora 09:00 dimineața.

M-am trezit cu o stare foarte bună astăzi.
După seara de sâmbătă, în care am plâns de nervi și de frustrare până am adormit, mi-am propus să nu mă mai las afectată.

A fost o întâlnire ciudată și cam atât. Dacă voi lua interviul de azi  bine, dacă nu viața merge înainte.
Sincer, îmi doream să nu îl iau, îmi plăcea viața mea așa cum era ea și nu aveam nevoie de schimbări momentan.
Așa am decis să las deoparte toate emoțiile și să merg încrezătoare la discuția asta.
Aveam să dau examene mai grele și să am provocări mult mai mari în viață decât un amărât de interviu la firma lui Matt Davis.

M-am pregătit în liniște, mi-am luat micul dejun, iar la ora 11:00 eram gata să ies pe ușă.

M-am îmbrăcat cu o rochie neagră, pe corp ce îmi ajungea până la genunchi, iar părul mi l-am aranjat într-un coc la spate.
Am optat și pentru niște stiletto cu toc cui, de 8cm, iar machiajul era unul simplu în nuanțe calde de maro.

Arătam elegantă și emanam încredere în sine.

Mândra de mine am pornit spre stația de autobuz , iar la 12 fără 10 am ajuns în fața firmei Davis Law, din centrul New York-ului.

Ajunsă la recepție,  am fost sfătuită să urc până la etajul 5 și să o caut pe Donna, secretara domnului Davis, care mă va conduce spre sala de interviu.

Firma arata foarte bine, având doar mobilier nou și fiind decorată în stilul minimalist.

Donna era o femeie simpatică, în jurul vârstei de 35-40 de ani, mi-a oferit un pahar cu apă și m-a condus într-o sală de ședințe, asigurându-mă ca va veni imediat domnul Davis.

Sala era destul de micuța, cu o masă rotunda în mijloc și câteva scaune împrejur. 

La scurt timp după ce am luat loc pe scaun, și-a făcut apariția și Matt Davis. 

Purta un costum gri deshis și o cămasă neagra, ce îi veneau perfect.

Matt s-a așezat pe unul din scaune, poziționându-se fix în fața mea, cu ochii ațintiți spre dosarul deja prezent pe masă. 

-Bun, cred că putem începe! Bună din nou, domnisoară Bennet! a spus Matt, ridicându-și ochii din dosar și privindu-mă cu acei ochi albastrii. 

Am încuvințat din cap și am zâmbit puțin în colțul gurii, fără să răspund. 

- Aș vrea să discutăm puțin despre planurile tale, să te pot cunoaște mai bine. De asemenea, îți voi asigna câteva cazuri exact ca la festivitate și o să te rog să îmi menționezi cum le-ai rezolva. 

- Sigur! am răspuns eu timid. 

- În primul rând aș vrea să știu ce te-a făcut să alegi această universitate și de asemenea ce te face să crezi că vei ajunge un avocat bun? a continuat Matt pe un ton rece si impasibil

Nu mă așteptam la o astfel de întrebare,  motivația mea era una foarte personală, din cauza copilăriei mele, însă nu aveam de gând să îi spun asta lui Matt. 

- Pai, provin dintr-un oraș mic și întodeauna mi-am dorit să evoluez. Nu am reușit să mă identific deloc cu viața mea din Wisconsin, așa că am vrut să plec cât mai departe de acolo. 

Îmi doresc să fiu avocat de la 13 ani, sunt un om cu multe valori și principii și apreciez corectitudinea. Mereu am luptat pentru drepturile oamenilor și am simțit că asta este cariera ce mi se potrivește. 

De asemenea, mereu mi-au plăcut puzzele-urile și provocările. Nu aș putea niciodată să  am o profesie în care nu ar trebui să îmi folosesc creierul, în care să nu mă lupt în fiecare zi să fiu cea mai bună. 

Matt m-a privit preț de câteva secunde, după și-a notat ceva în dosar, adaugând:

- Ești conștientă că în această meserie nu vei lupta mereu pentru corectitudine,nu? 

Uneori clienții tăi vor fi criminali, infractori, etc. Cum vei putea să te mai simți mândră de tine atunci?

- Da, sunt foarte conștientă de acest lucru. Însă, e un rău pe care mi-l asum. 

Nu sunt ipocrită, știu că o societate perfectă nu există și oricât de mult mi-ar plăcea să văd toți infractorii închisi, acest lucru este imposbil. Chiar dacă voi respinge eu cazul, altcineva îl va lua, iar deznodământul va fi același. 

Singurul gând care mă vor face să fiu mândră de mine, vor fi acele cazuri care într-adevăr merită și pentru care voi știi că am oferit 110% din mine și le-am câștigat. 

Matt mă privea fără nici măcar o expesie pe chip. Cum putea să își controleze emoțiile atât de bine?

- În regula, domnișoară Bennet! Acum să trecem la întrebările mai grele. Ai aici  câteva posibile situații, te rog să le citești pe fiecare în parte și să îmi spui care este solutia. Ai 5 minute la dispozitie! a spus Matt și mi-a întins un dosar de pe masă. 

Cazurile erau interesante, implicau atât parte de teorie, cât și gândire logică. 

Am răspuns la fiecare în parte, prezentând minim 3 argumente, iar la final Matt a adaugat:

-Mulțumesc mult, domnișoară Bennet, atât din partea mea! Spune-mi te rog dacă ai întrebări! 

- Ăăă...nu, nu cred că am întrebări! am răspuns eu puțin confuză. 

- Perfect atunci! Poți începe mâine?

CE? DECI AM TRECUT??

- Poftim? am întrebat eu uimită

Matt a schițat un zâmbet, după a adaugat pe un ton la fel de rece ca toată discuția de altfel:

- Felicitări, postul e al tau dacă îl vrei! Aș vrea să începi de mâine. 

Câteva secunde de liniște, nu mă așteptam la asa ceva, așa că am răspuns cât se poate de sincer:

- Nu mă așteptam la un răspuns atât de rapid! Adică ar fi o oportunitate extraordinară să lucrez aici, doar că nu știu....

-Da sau nu, Bennet? a întrebat Matt 

- Pai, mâine o sa am cursuri toată ziua, am multe ferestre. Trebuie să fac cerere la secretariat să îmi schimb programul astfel încât să pot lucra aici part-time, cateva ore legat. Nu știu cât timp va dura până se aprobă cererea. 

Reacția lui Matt a fost una amuzată, după care a continuat:

-Nu îți face griji în privința asta. O voi ruga pe Donna să discute cu decanul, pentru a-ți muta cursurile. Vei lucra aici de luni până vineri, în intervalul 08:00-13:00, iar după vei merge la cursuri. 

Eram șocată, habar n-aveam ca domnul Davis avea atât de multă influență.

-În regulă atunci domnule. Multumesc frumos! Mă voi prezenta mâine la ora 08:00. 

-La revedere, Bennet! a continuat Matt, în timp ce mă conducea spre ușă.