Atracție fatală -Vol 1

Capitolul 18

Luni dimineată m-am trezit cu aceiași durere de cap cu care adormisem seara trecută. 

Odată ajunsă la cămin, fetele au sărit pe mine să le povestesc cum a fost. 

Am vorbit cu ele, trecând succint prin revistă evenimentele petrecute în weekend. Desigur, am omis atât povestea cu Joe, cât și ce se întamplase cu Matt. 

Povesteam mai mult absentă și încercam pe cât posibil să îmi alung sentimentul de rușine și vinovăție pe care îl simțeam. 

Fetele au pus lipsa mea de entuziasm pe seama oboselii și m-au lăsat într-un final să dorm. 

Seara trecută mai mult ca niciodată mi-am dorit să am propria mea cameră, să mă pot exterioriza fără ca nimeni să mă audă. 

Am vărsat cateva lacrimi în pernă, după ce fetele au adormit, încercând pe cât posibil să nu fac zgomot. 

Regretam că l-am făcut pe Joe să sufere, că m-am lăsat de bună voie implicată într-o situație cu șeful meu pe care habar n-aveam cum să o gestionez, că exista șansa să îmi pierd poate și slujba din cauza unei scăpări pe moment. 

Însă, cel mai  mult regretam că nu știam cum îl voi mai putea privi vreodată pe Matt Davis cu aceiași ochi, fiindcă oricât încercam nu reușeam să îmi scot din minte acel sărut. 

Ajunsă la birou, nu am mai mers să îmi fac cafeaua dis de dimineată, așa cum obișnuiam, pentru că existau șanse foarte mari să dau peste Matt în bucătărie. 

M-am concentrat pe task-urile pe care le avea și ziua a trecut fără să îmi dau seama. 

Relația mea cu Joe revenise la normal și lucrul ăsta mă bucura cel mai mult. 

Pe tot parcurul săptămânii am reușit să îl evit pe Matt cu succes, nu era deloc dificil. De obicei îl vedeam doar dimineața la cafea,  dar din moment ce acum îmi făceam cafeaua odată cu Joe și Lydia la ora 09:00 reușeam să îl evit. 

Cu cât zilele treceau, sentimentul de vinovăție și regret dispărea, iar acel sărut se transforma tot mai mult intr-o amintire îndepărtată din viața mea. 

În săptămânile ce au urmat am avut câteva interacțiuni cu Matt în cadrul unor ședințe de echipă, însă atmosfera a fost mai mult decât normală. 

Mă trezeam uneori că îl privesc mai mult decât trebuie, însă mă redresam rapid. 

Aveam foarte mult de muncă și asta mă făcea fericită. Învățam tot mai mult în fiecare zi, ba chiar începusem să primesc și eu câteva cazuri mai ușoare. 

Într-una din zile, rămasă doar cu Lydia, am fost sunată de Donna pentru a mă prezenta la Matt în birou. 

Mă gândeam că își dorea să mă întrebe de cazurile pe care mi le lăsase Joe acum că era plecat. 

"CIOC,CIOC"

-Da, domnișoară Bennet! Intră te rog! a strigat Matt de cealalalta parte a ușii. 

-Ați dorit să mă vedeți, domule Davis? 

-Da, o să am nevoie astăzi să lucrezi puțin extra, dacă e ok și pentru tine. Acum că Joe este în concediu, Lydiei și mie ne e destul de greu să acoperim tot volumul de muncă. 

-Sigur domnule, nici o problemă! Însă, voi avea  un examen astăzi și un curs de la care nu pot lipsi. Pot să revin la ora 18:00 după ce termin la facultate? am întrebat eu

-Ești sigură că poți, nu aș vrea să te suprasoliciți și e posibil să dureze destul de mult. a continuat Matt înțelegător

-Sunt sigură, voi fi aici la ora 18:00! am replicat eu, zâmbind