Capitolul 13

67 2 0
                                    




Sophia Bennet:

După ce am ieșit din biroul lui Matt, ochii mi s-au umplut de lacrimi.

Mi-am ținut emoțiile atât de mult timp în frâu, încât nu am mai reușit să mă controlez.

Toată dimineața asta a fost un carusel de sentimente.


Matt Davis avea o influență incredibilă asupra mea, îmi dădea niște stări pe care nu le mai avusesem niciodată, mă ducea de la agonie la extaz, mă urca până la cer, ca după să mă lăse pradă prăpastiei.

Când am fost chemată în biroul lui alături de Joe am simțit că făcusem o mare greseală.

În toate aceste două săptămâni abia dacă îmi adresase câteva cuvinte, atunci când ne mai întanleam întâmplător dimineața în bucătărie, iar acum voia să-mi vorbească, direct la el în birou.

Nu mai fusesem în biroul lui până atunci, noroc cu Donna, care mi-a explicat cum să ajung.

Mobilierul era din lemn masiv, culoarea mahon, cu scaune din piele.

Era foarte spațios, iar undeva în colț avea o canapea din piele neagră și doua ghivece mari de plane în colțuri.

Biblioraftul era plin de cărți și de dosare.

Tot amenajamentul i se potrivea perfect personalității lui Matt Davis, însă ceea ce m-a uimit puțin e că nu avea nici măcar un lucru personal. Nici măcar  o poză, un bibelou, ceva ca să te facă să te simți ca acasă, ceva prin care ai fi putut să vezi o particică din adevaratul Matt Davis.

Așa cum am mai spus, pe tot parcursul întanlirii Matt m-a făcut să trec printr-un milion de stări: dezamăgire, teamă, uimire, fericire.

Nu mi-a venit să cred când mi-a propus să merg cu el și Joe la o întanlire cu un nou client, tocmai în Washington.

Poate nu era atât de supărat pe mine până la urmă.

De asemenea, n-am putut să nu observ cum mă privea când am rămas doar noi doi.

Desigur, a fost preț de câteva clipe, însă mi s-a părut că i-am vazut o dorință înflăcărată în ochi de a mă consuma, de a mă devora fix acolo.

Și eu l-am privit, nu aveam cum să rezist când m-a țintuit cu ochii aia atât de albaștrii.

Atunci a fost momentul în care preț de câteva secunde am simțit o reacție super ciudată a corpului meu.

Până la 22 de ani ai mei, nu mi-am dorit niciodată să mă atingă un bărbat atât de mult ca în acele secunde în care îl priveam pe Matt Davis.

Făcusem sex o singură dată până atunci și nu mi-a plăcut deloc. Îmi amintesc că eram în primul an de facultate și am fost la prima mea petrecere studențească.

Alexander îl chema pe tipul cu care mi-am pierdut virginitatea. Era în ultimul an de licență și am fost de acord să fac sex cu el în camera de cămin a unui necunoscut, doar pentru că eram moartă de beată.  Nici măcar nu i-am spus că eram virgină și s-a purtat destul de agresiv în timpul actului, iar după ne-am îmbăcat în grabă și fiecare și-a vazut de viața lui.

M-am simțit ca o cârpă folosită a doua zi când m-am trezit din beție și am plâns două săptămâni din cauza asta.Din acea seară mi-am jurat că nu o să mă mai îmbăt niciodată în halul ala.

Cred că din acest motiv nici nu am mai vrut să fac sex, am rămas cu o amintire mult prea urâtă prima dată.
Însă, în dimineața asta cu Matt, am simțit tot, voiam să-l las să facă ce vrea cu corpul meu și cu siguranță m-aș fi simțit extraordinar.

Atracție fatală -Vol 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum