Atracție fatală -Vol 1

Capitolul 16

Ajunși la hotel, Joe m-a condus către camera mea  si a plecat.

Mi-am facut un duș lung și m-am schimbat în niște pantaloni de pijama scurți și maiou.
Era destul de cald în cameră și din cauza alcoolului simțeam că se învârte totul cu mine, odată așezată în pat.
M-am zvârcolit vreo 20 de minute, însă nu reușeam deloc să adorm, oricât de mult încercam.

Sătulă să mă tot chinui să dorm, am decis să merg pe terasă hotelului de la etaj.
"Cu siguranță puțin aer rece mă va ajuta.Oricum la ora asta terasa sigur e goală" am gândit eu.

Am pășit pe terasă ce era cufundată în întuneric, singura sursă de lumină fiind luna.M-am sprijinit cu mâinile de balustradă și am lăsat aerul rece sa îmi învăluie toți porii.
Nu stiu cat timp am stat așa, însă la un moment dat ușa terasei s-a deschis.

Mi-am întors capul și am văzut cum se apropie de balustradă o silueta înaltă, bine făcută.
Am mijit ochii spre el, pregătindu-mă deja de plecare.
Nu aveam de gând să stau aici cu un necunoscut.

Însă, odată ce s-a apropiat l-am recunoscut, era Matt.

-Domnule Davis? Am întrebat eu confuză

Matt nu a răspuns inițial  și s-a oprit pe loc.
Văzând că nu răspunde m-am gândit ca cel mai bine ar fi să plec.
Poate voia să fie singur, oricum toată noaptea a părut ca îl supără ceva și nu voiam să mă bag în viața lui.
M-am îndepărtat de balustradă și în momentul în care am trecut pe lângă el, m-a prins de mână spunând:
- Așteaptă puțin  te rog!

Am simțit cum un fior mi se urcă pe șira spinării și mi-am întors privirea spre el.

-Nu vreau să vă deranjez, bănuiesc ca doreați să fiți singur! Am spus eu, trăgându-mi mâna din a lui

Matt a râs scurt, continuând:
-Habar nu ai tu ce îmi doresc eu! Poate ai dreptate, ar fi mai bine să pleci! Te așteaptă Joe!

M-a enervat la culme replica lui. Ce naiba insinua?? Ca sunt vreuna din femeile ușoare cu care e el obișnuit?

Mi-am îndreptat postura, astfel încât să fiu fix în fața lui și am întrebat nervoasă:
-Cum adică mă așteaptă Joe? Ce vreți să spuneți domnule Davis?

Matt m-a fixat cu privirea și a continuat pe același ton cu al meu:

-Nu te-am adus weekendul ăsta aici ca să te săruți cu colegii de muncă! Dacă vrei să ți-o tragi, o poți face în timpul liber!

POFTIM?
Mi-am ridicat capul încercând să fiu la același nivel cu el, însă fiind atât de înalt era imposibil.
Cuvintele lui am simțit ca mă lovesc ca un pumn în stomac.

-Domnule Davis, îmi pare rău dacă v-am lăsat o impresie greșită, însă nu cred ca mai eram în timpul programului de muncă.
În plus, nu cred ca vă privește pe dumneavoastră cu cine mă sărut eu!

Matt și-a pus o mâna pe frunte, masându-și tâmplele. Era foarte furios , nu îl văzusem așa nici măcar în ziua în care am făcut acea greșeală cu cazul lui Joe.

Au urmat câteva momente de liniște, după care a adăugat:
-Sophia, te rog să pleci!

Am simțit cum ochii mi se umpleau de lacrimi și abia reușeam să mă mai controlez să nu izbucnesc în plâns. Însă nu am vrut să îi arăt asta.

- În regulă domnule, luni dimineață o să aveți demisia mea pe birou! Seară bună! Am spus eu și am dat să plec

În momentul ăla Matt parcă a luat foc și a venit glonț spre mine, oprindu-se doar la câțiva centimetrii.

-Poftim? Pot să știu și eu care e motivul demisiei?

Am simțit și eu cum mă aprind, aproape țipând când am răspuns:
- Uite, eu nu știu ce părere crezi tu ca ți-ai făcut despre mine sau ce naiba ți-am făcut de te-am enervat atât de tare, dar nu pot tolera un astfel de comportament.
E fix treaba mea ce fac în timpul liber și nu ai niciun drept să îmi vorbești așa, Matt Davis.
În plus, dacă e să vorbim de corectitudine tu ești cel care și-a adus tarfele  la o cină cu angajații.
Parcă viața personală nu se amestecă cu profesionalul, nu?

- Asta mă privește pe mine! A spus el la fel de tăios
-Iar ce am făcut în seara asta cu Joe, ma privește pe mine!

Matt a pufnit și mai nervos, punându-și ambele mâini în cap.
-Nu când te atinge în ochii mei, dracului! Crede-mă, nu meriți pe cineva așa!
-Poftim? Am întrebat eu uimită și furioasă

Ma încercau un milion de stări și de emoții, același carusel de sentimente  în care doar Matt Davis mă putea băga.

Matt s-a apropiat și mai mult de mine și mi-a cuprins fața în mâini, iar în acel moment prin tot corpul mi-au trecut fiori.
Corpul meu nu mai avuse niciodată o asemenea reacție la atingerea unui bărbat.

-Aș vrea să vezi, să îți arăt ce înseamnă Sophia! Dar nu se poate! tonul lui se mai domolise

Am înghițit în sec și l-am privit fix în ochii ăia albaștrii, hipnotici. Neștiind exact la ce se referă, am răspuns totuși

-Aș vrea să văd!
" pentru ca orice ar putea Matt să mă facă să văd, în acel moment știam că va fi cea mai bună alegere "

Iar atunci m-a sărutat.
La început  încet, iar după s-a năpustit asupra buzelor mele ca o furtună.
Mi-a apucat talia strâns cu o mână, lipindu-mă de corpul lui și de membrul erect, iar cu cealaltă m-a strâns ușor de fund.

Limba lui se împleticea cu a mea într-un ritm perfect, iar buzele lui parcă le devorau pe ale mele, le consumau și le insusiau.

Mâinile mele au urcat ușor pe spatele lui, atingându-i și mângâind fiecare centimetru, iar când și-a pus ambele mâini pe fundul meu și m-a ridicat pe talia lui am simțit ca sunt în paradis.
În paradisul lui Matt Davis.
Îl simțeam tare sub mine și îl voiam, îl voiam cu toată ființa mea.Voiam să îl simt, să îl am, să îl revendic.

Ne-am desprins cu greu din sărut, gâfâind de la atât de multă emoție.
Era greșit ceea ce făcusem, o știam amândoi, însă fusese cea mai frumoasă greșeală.

Matt m-a lăsat cu picioarele pe podea și s-a îndepărtat de mine, agitat:

-Sophia, îmi pare rău! Nu trebuia să fac asta.
-Nu trebuie să îți ceri scuze! Este în regulă, știu ca a fost o greșeală,a fost vina mea, eu am vrut să văd.

Matt m-a privit uimit, nu cred ca se aștepta la un astfel de răspuns.

Parcă scos din transă, Matt a continuat pe un ton neutru, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat:

-Vina a fost a mea,însă nu se va mai repeta  domnișoara Bennet! Somn ușor și de asemenea, aș prefera să rămână între noi! A spus el și după a plecat.

Încă șocată de ceea ce se întâmplase mai devreme, m-am îndreptat și eu spre camera de hotel. Aveam neapărat nevoie de odihnă.