Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 3: "Mamaaa!"

Pov. Sakura

Fericirea mi se vedea pe chip. Planul sau mai bine zis jocul asta imi facea placere. Figurile lor chinuite care ma implorau din ochi sa le spun ce se intampla, ma satisfaceau pe deplin. Aud zgomotul zurliu al clopotelului si ma indrept spre clasa. Spre surprinderea mea baietii stateau amandoi in banca si radeau de mama focului. Am vazut cum Sasuke se uita la mine si imi zambeste cu subanteles, lucrul asta mi-a cam displacut. Am incercat sa nu il iau in seama si m-am concentrat pe restul orelor plictisitoare care parca nu se mai sfarseau.

Ceasul batea ora 18:50, elevii molesiti si cu dureri de cap se indreptau agale spre casa. Insa aveam de gand ca azi sa dau proba pentru echipa de volei. Avand in vedere ca la scoala mea veche eram capitan de echipa nu mi se parea un lucru atat de greu.

Cand am plecat acum doi ani de aici, am simtit cum sufletul respira usurat. Nu mai suportam lumea asta care radea de mine, sau mai bine zis de greutatea mea. Am trecut prin multe clipe grele si pline de lacrimi, ei nu intelegeau cum ma simt. Nu imi intelegeau durerea si efortul pe care il depuneam pentru a ma schimba. M-au facut sa ma simt un nimic.

Dar lucrurile s-au schimbat. Am intalnit persoane noi, care mi-au devenit prieteni si m-au ajutat sa trec peste, inscriindu-ma la volei. Fiind absorbita parca de acest sport m-am antrenat din rasputeri sa devin din ce in ce mai buna, fara sa observ ca acele kilograme suparatoare dispareau usor usor.

Am capatat incredere in mine, am destul curaj ca sa ii fac praf pe cei care m-au facut sa ma simt astfel mai ales pe el..... Sasuke Uchiha, cuceritorul, cavalerul si printul tuturor fetelor din scoala. Incepuse sa se dea la mine, eu chiar credeam ca simte ceva, dar mare mi-a fost surprinderea atunci cand mi-am dat seama ce vroia de fapt.

Eram prin zona, cand Naruto a inceput sa rada zgomotos de Sasuke care incerca sa-i explice sau mai bine zis urla ca pariul asta cu mine trebuie sa se schimbe. Blondul se apropie de el si ii spuna sa vorbeasca mai incet ca poate aude cineva. Deci asta este faza cu gasca lor de baieti rai. Pustanii astia, ca altfel nu pot sa-i numesc se distreaza pe seama fetelor inocente, dandu-le sperante si pe urma aruncadu-le ca pe niste carpe. Era si eu sa cad in plasa daca nu as fi fugit ca disperata din locul asta infect. Si tind sa cred ca am fost propusa din nou ca pariu pentru Sasuke. Era clar, pentru ca atunci Naruto s-ar fi comportat altfel in momentul in care saraca Hinata la sarutat pe tampitul ala.

Gandurile ma apasau puternic, incercam sa ma desprind de ele dar nu reuseam. Ajunsa in sala de sport ma prezint cat se poate de frumos avand in vedere starea in care ma aflam si incep sa dau proba. Pot spune ca profesoara a fost placut impresionata si a decis sa ma bage in echipa. M-am imprietenit repede cu fetele de acolo, plus ca si Hinata si Ino erau in echipa m-am acomodat usor.

Palma mea se lovea cu putere de balonul alb facandu-l sa zboare dupa bunul meu plac. Picaturile sarate ce se dezlipeau usor de chipul meu se izbeau puternic de podea.

Am jucat vreo 2 ore in continuu, dupa care antrenamentul s-a sfarsit. M-am dus la dusuri si am lasat ca apa cristalina sa imi invaluie corpul. Mirosul sapunului de portocale imi inunda usor narile facunda-ma sa tresar. Asta chiar m-a revigorat. Simteam cum toata oboseala disparuse, ma uit la ceas si observ ca este 22:12. Chiar m-am speriat, pierdusem si autobuzul, iar fetele plecasera deja. Ma imbrac repede cu hainele de schimb din nefericire erau prea subtiri. O pereche de blugi scurti, o camasa alba mai sus de buric prinsa cu o funda si niste tenisi de aceeasi culoare. Era clar ca o sa dardai pana acasa. Totusi ma simteam prea bine ca sa ma mai supere ceva.

Am iesit din scoala si imediat am simtit aerul ce ma imbratisa cu raceala lui. Lumina suava a lunii era singura ce ma ghida, iar stelele de pe cerul intunecat ma priveau curioase si asteptau sa vada urmatoarea mea miscare. Drumul asfaltat parca nu se mai termina, ma uit din nou la ceas 22: 40. Nu era deloc bine, ma intreb daca parintii erau ingrijorati. Telefonul ramasese fara baterie deci nu aveam cum sa-i anunt. M-am hotarat sa o iau prin parc, deoarece drumul era mai rapid asa. Arunc o privire si imi dau seama ca totul este linistit. Era putin periculos, dar am hotarat ca e mai bine sa o iau pe aici.