Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 14: Intru in actiune!

Aud motorul care se indeparteaza, in timp ce eu incercam sa prind curaj sa-mi misc picioarele catre portile liceului. Mii de intrebari mi se invarteau prin cap si incepeam sa am indoieli majore. Ce fusese in mintea mea? Eram in mijlocul strazii deghizata intr-un baiat care se dadea drept un licean. Faza nasoala era ca Sakura nu putea sa lipseasca nici ea de la ore, pentru ca nesuferitul ala, desi nu vreau sa o recunosc e foarte destept, si-ar da seama ca ceva nu e in regula si m-ar face de ras in fata scolii. Mda... o miscare foarte riscanta si trebuia sa ma decid acum daca sa o fac, sau sa o las balta.

Incepea sa ma doara capul, nu mai realizam ce este bine si ce este rau. Era foarte cald afara, nici macar o briza care sa ma mai calmeze. Imi simteam gura uscata si palmele destul de aspre. Imi tremurau picioarele si simteam un nod in gat. Era clar, vroiam acasa.... De ce as incerca sa fac o astfel de nebunie? Eram hotarata sa termin cu povestea asta, ma rasucesc vrand sa plec oriunde, dar numai acolo sa nu mai fiu. Si credeti-ma, as fi facut-o daca nu l-as fi vazut pe Sasuke sugrumat de o bruneta, ce il coplesea cu dragostea ei "inocenta". Si atunci mi-am amintit de ce faceam ceea ce faceam. Din cauza lui si pentru fetele prostute care ii cad in plasa. Nici acum nu imi vine sa cred ce minte malefica are omul asta, m-a linguist si mintit o noapte intreaga dupa care fara nici o ezitare mi-a spus verde in fata ca a obtinut ce a vrut si "Adios". Furia a inceput sa apara si sa ma rascoleasca pe dinauntru, toata acea neliniste si indoielile disparusera ca prin farmec. Scop final : Sa-l las pe idiot fara mostenitori.

Insa pana sa ajung acolo, trebuia sa ma infiltrez in gasca lui, sa vad ce fete sunt propuse pentru pariu si sa am grija ca niciuna dintre ele sa nu se lase pacalita. Zis si facut, cu mainile in buzunar si cu o atitudine, gen baiat dur de cartier ( nu prea cred ca imi iesea) inaintez cu pasi mari spre cladirea scolii.

Din cand in cand observ cum unele adolescente imi fac ochi dulci, iar eu le zambesc dragalas stiind ca sunt la mana mea si ca pot sa fac ce vreau cu ele. Off, dar ce tot fac? Nu asta era motivul pentru care ma dadeam drept un baiat? Fir-ar, desi nu vroiam sa recunosc, ma simteam mult mai puternica si superioara acestor fetite, dar asta nu insemna ca ii voi ierta pe mincinosii aia pentru ce au facut.

Imi reaiau din nou atitudinea mea obisnuita, stiind ca desi arat diferit nu e bine sa ma dau drept o alta persoana pentru ca astfel as deveni una dintre ei. Ma indrept catre baie putin buimacita. Inauntru erau vreo zece fete cam jucause. Acestea cand ma vad incep sa chicoteasca si sa se alinieze, de parca asteptau ceva de la mine. Nu prea intelegeam eu care este situatia, asa ca nu le bag in seama. Ma uit in oglinda si imi aranjez sapca, dupa care merg catre clasa. Mi se parea ca uitasem ceva foarte important, dar pur si simplu nu puteam sa-mi amintesc. Imi alung toate gandurile destul de enervante si ma asez in banca.In jur erau o gramada de grupuri care susoteau si ma analizau, era putin ciudat dar nu puteam sa fac nimic in privinta asta. Priveam ganditoare spre tabla plina de mazgaleli cu profu de chimie, observand cum praful de creta se ridica in norisori deasupra clasei. Acea stare melancolica s-a intreupt din cauza ca am simtit o mana mica pe umarul meu. Intorc capul si vad o fata cu un par rosu ca focul si cu nistre trasaturi fine ale fetei . Parea frumoasa si de treaba, insa mi se parea ciudat ca a venit la mine, deaorece noi doua nu prea vorbeam. Eram putin iritata, asa ca i-am raspuns cu o voce care nu parea a fi a mea :

- Ce e, Karin?

Fata ma priveste emotionata in timp ce obrajii ei devin mai rosii ca parul.

- Waw, deci tu stii cum ma cheama? Ma simt.... O, dar lasa asta. Eu si niste fete vrem sa te intrebam ceva, daca nu te superi, bineinteles. (Dau aprobator din cap si continui sa ascult dar cu indiferenta). Pai... vezi tu.... Ee..eu vreau sa te intreb daca... ai iubita?

- Iubita? Nu... de ce Doamne iarta-ma as avea iubita?

Expresia fetei I se schimbase intr-una de bucurie maxima, iar mie intr-una de zici ca eram intr-un concurs de ciudati.