Sasuke pov:
In sfarsit, il vad pe Naruto. Auzindu-mi pasii, se ridica de asemenea, asteptandu-ma sa ajung langa el. Imi intind mana spre a i-o cuprinde pe a lui. In momentul in care cele doua se intalnesc, simt un val de energie care imi spune ca noi doi vom putea sa ne descurcam si sa iesim din casa asta a mortii. Tot corpul imi tremura si ma las sa cad pe marmura alba si lucioasa. Dintr-o privire ii dau blondinului de inteles ca planul nostru s-a impotmolit si ca trebuie sa o luam de la capat. Il vad cum ofteaza dezamagit si isi indreapta privirea spre usa larg deschisa din fata noastra. Oare vrea sa fugim? Nu putem, toti ceilalti sunt pe aici pe undeva si ne asteapta. Dintr-o data, Naruto isi scoate un inel de pe deget si il arunca spre iesire. In momentul in care acel cerc mic de aur se loveste de podea, o sirena asurzitoare mi-a invadat timpanele, iar in clipa urmatoare suntem inconjurati de aproximativ o suta de oameni inarmati, portile si ferestrele fiind inchise brutal.
Inghit in sec, teroarea mi se citea pe fata, insa Naruto ramane calm si sopteste asa ca pentru el. "V-am prins!". In acel moment, din tavan, pereti, podea, dulapuri si orice particica din incapere, s-au ridicat vijelios, miliarde de gloante. Imi simteam viata trecandu-mi prin fata ochilor. Oriunde as fi privit, sute de bile lucitoare se infigeau insetate in carnea celor care cu 2 secunde in urma, erau convinsi ca o sa ne ucida. Pe langa bratele, nasul, urechile mele simteam aerul cald, mirosul de fum si zgomotul infernal lasat in urma de aceste proiectile de ucis. Picaturi umede mi se scurgeau pe tample. Cum sa moara in fata ochilor tai, in aproximativ 10 secunde 100 de indivizi? Cum sa vezi, mii de stropi de sange zburand in jurul tau ca un foc de artificii si cum sa auzi sunete asemanatoare cu cele ale sufletelor chinuite din iad?Ma simteam bulversat si traumatizat pe viata, insa acum nu mai era cale de intoarcere.
Mi-am amintit de punctul mort despre care ne-a vorbit mascatul. Imi amintesc ca Naruto a avut onoarea sa participe la un astfel de show cu mult timp inainte, drept recompensa pentru nu stiu ce fapta mareata. El mi-a povestit ca seful este cunoscut si drept "sagetatorul", pentru ca a inventat un astfel de sistem de ucidere in masa. Singura cale de a nu fi ucis este sa te asezi in punctul mort ( adica locul in care ne aflam noi). Adesea el radea, vazand expresia persoanei norocoase care observa ca in cateva secunde devenea singura persoana vie din acea camera.
- Naruto, se pare ca pana la urma ti-a ramas ceva in minte din tot ceea ce te-am invatat! Iar, Shikamaru a reusit sa reinstaleze sistemul, bun baiat!
Imi intorc privirea spre cel care vorbea. O vad de asemenea pe Sakura in spatele lui si ma cutremur. Parul ei roz era acum ciufulit, iar picioarele ii tremurau anevoie. Ochii ei reflectau raceala, de parca toata energia ii era absorbita de catre cel de langa ea. Ce avea de gand sa faca? Ahh ce n-as da ca sa vad miile de gloante cum ii trec si lui prin creier, dar din nefericire o are pe rozalie acolo, nu pot sa risc sa o pierd in felul asta.
- Vai, ce placere sa va revad. Baieti, n-ati mai trecut de mult pe aici!
Vocea ii era calma, avand chiar o tenta jucausa. Sprancenele noastre, insa, au ramas la fel de incruntate, iar muschii incordati la maxim. Sakura incerca sa ne intoarca o privire blanda, incurajatoare, dar vazandu-ne pe noi, mai ca ii venea si ei sa-l snobeasca in bataie pe mascat. Dintr-o data, acesta le striga si celorlalti sa iasa din ascunzatoare si sa nu le fie frica. Pe rand au aparut baietii: ba sarind de la balcon, ba venind din alte camera, bineinteles avand grija ca si fetele sa fie in siguranta in spatele lor. Toti erau speriati, nedumeriti. Eu si cu Naruto suntem singurii care ne-am apropiat mai mult de aceasta monstruozitate. Ei, pe de alta parte, mereu au avut o urma de frica, gandindu-se la tot ce inseamna aceasta viata. De aceea, in aceste momente, se clatinau pe picioarele mai rau ca niciodata.
Seful incepe sa examineze incaperea si persoanele din ea. Dupa care le face semn celor abia intrati, spunandu-le ca pot plece. Se citea speranta pe chipurile lor si totodata teama. Sa fiu sincer si mie mi se parea putin cam straniu, oare chiar vrea sa le dea drumul de-adevaratelea, sau ne intinde o cursa? Nimeni nu facuse niciun pas, vazand acest lucru, mascatul continua:
- Nu am de ce sa va implic si pe voi in aceasta poveste. Recunosc ca ati fost niste prieteni buni, v-ati facut datoria aparandu-i pe acesti 2 imbecili. V-am iertat!
Am tresarit auzind aceste cuvinte. In toti anii de cand il cunoastem nu le-a rostit niciodata. Inseamna ca este adevarat ceea ce spune. Oftez si ma intorc spre colegii mei, spunandu-le ca ar trebui sa plece si sa aiba grija de celelalte fete. Am incercat sa ii fac sa creada ca si noi vom fi bine si ne vom revedea curand, desi nici eu nu eram sigur de acest lucru. Inima imi batea tare si oboseala mi se citea in miscarile mele, din ce in ce mai lente. Voiam sa scap odata, ori sa mor, ori sa plec.
Cu o urma de remuscare, i-am vazut cum pasesc spre usa, care se deschidea incet, masinal. Simteam cum aerul rece patrunde in camera si il inhalam nebuneste, gandindu-ma ca nu voi mai prinde o alta gura la fel de racoritoare. Naruto se uita, de asemenea ingrijorat, la persoanele care ieseau, in special la una. Hinata ii intoarce o privire blajina, care parca il implora sa nu moara.
Usa incepea sa se inchida din nou, incet, incet, rupand parca fiecare firicel de speranta din inima mea.Cand aceasta s-a inchis complet, m-am intors din instinct spre fostul meu mentor. Puteam observa acum ca si el incepea sa se agite. Ii cer din priviri sa-i dea drumul si Sakurei, insa incepe sa rada.
- Imposibil, Sasuke. Ea este premiul nostru. Cine o castiga, o pastreaza!
Scuze pentru intarziere. :*
CITEȘTI
Nu mai sunt cine eram!
Fanfiction"- Bine Sasuke. Noi deja am decis "care pe care", si incepe sa rada. Dar saptamana asta e randul meu sa-ti propun pe cineva si daca intuiesc eu bine este si randul tau sa-mi alegi urmatoarea fata." - Exact. Si m-am gandit ca ar fi destul de amuzant...
