Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 29: Final fericit?

Sasuke pov.

Aud pasii grei, apasati ai mascatului cum se indreapta spre iesire. Perfect, m-a lasat singur, sau nu! Un om inalt de aproximativ 2 metri, cu muschi sculptati ce parca mai aveau putin si rupeau tricoul ce ii acopereau, se proptise vertiginos in fata mea. Grozav, dupa ce ca sunt inchis in spatele unor gratii ( de unde nici un om normal n-ar putea sa iasa), mi-l mai aduce si pe asta pe cap. Ranjea la mine cu dintii lui galbeni, parca voind sa-mi dea de inteles ca el e stapanul – vezi sa nu! Din doua miscari l-as da gata, dar trebuie mai intai sa scap de aici si inca repede, pentru ca sigur sunt camere de filmat peste tot. Incep sa inspectez neajutorat "cutia" in care ma aflam: ziduri groase, podea cimentata, gratii din fier si in final incuietoarea – singura mea scapare. Am hotarat ca trebuie sa o inspectez mai indeaproape, de aceea ma trantesc la pamant, prefacandu-ma distrus si disperat ca sa nu-i dau de inteles "mamutului" ceea ce voiam sa fac. El incepe sa rada, spunandu-mi ca sfarsitul mi-e aproape. Incerc sa ma abtin sa nu chicotesc pentru a-i face jocul si ma concentrez din nou pe iala. Din cate vedeam nu era una complicata, ceea ce ma mira putin, norocul meu. Dar tot aveam de munca la ea si cu mainile goale, n-aveam nicio sansa s-o deschid. Trag aer in piept si ma las din ce in ce mai jos pana fac contact cu podeaua rece. Gandurile imi zburau aievea, in timp ce mainile cautau in nestire o scapare. Dintr-o data simt ca ating ceva cu mana stanga. Tresar uimit cand observ ca pe jos era o agrafa. Ochii mi s-au marit cat doua cepe. Imi venea sa rad, atat de tare incat sa ma auda si cei de pe alte planete. Inima incepea sa-mi bata mai puternic, la gandul ca Sakura nu ma tradase niciodata. Acum m-am prins, in momentele in care ea atingea barele, de fapt voia sa introduca aceasta minuscula cheie a sperantei. De aia m-a atras in acest coridor, pentru ca stia ca de aici pot scapa cel mai repede.

A riscat foarte mult incercand sa ma salveze si asta inseamna ca si-a pus toata speranta si increderea in mine. Nu-i pot dezamagii! Ma ridic obosit si-l strig pe gardian. Acesta nu schiteaza niciun gest, desi ma priveste insistent.

- Asculta, am nevoie la baie!

Rasul lui grosolan imi infunda urechile. Incepe sa-mi spuna ca asta e cea mai patetica scuza pe care a auzit-o in viata lui si ca pot sa-mi pun pofta in cui. Totusi, eu continui prin a-i explica ca nu vreau decat sa se intoarca cu spatele, pentru ca de obicei ma intimidez usor. Plus ca asta este ultima mea dorinta ca sa pot muri linistit. Vazandu-mi fata patetica, acesta se intoarce suspicios cu spatele. Bun, aveam fix vreo 10 secunde sa deschid iala, daca nu s-ar fi prins. Cu o mana imi deschideam fermoarul, iar cu alta incercam sa nimeresc combinatia. O fir-ar, nu-mi iesea! Incep sa scot sunete ciudate ca astfel sa acopar zgomotul facut de agrafa, desi incepusem sa ma inrosesc la fata. Il vad cum vrea sa se intoarca si incep sa balbai stupefiat:

- Nuuuu! E din cauza emotiilor.. aaa stresului, da... a... o sa reusesc pana la urma, nu-ti face griji!

Doamne, n-am fost in viata mea pus intr-o situatie mai jenanta, dar incerc sa raman calm. Fix 5 secunde mi-a mai luat sa deschid usa, din pacate si rabdarea "mamutului" a ajuns la capat. Vazand ceea ce faceam s- aruncat vijelios spre mine, strigand precipitat. Prea tarziu! Deschid usa cu putere, aceasta facand impact cu capul lui. In urmatoarele secunde, era lat pe podea. Bun, am iesit, acum trebuie sa ma grabesc sa-i gasesc pe restul si sa iesim mai repede de aici.

Sakura pov.

- Mi-a facut o deosebita placer sa va am alaturi de mine in aceasta seara, domnilor! Insa, cu regret va anunt ca spectacolul a luat sfarsit. Va promit ca o sa va anunt cand voi mai organiza astfel de evenimente. Va urez o seara buna!

Rasufulu usurata. Credeam ca mascatul le va da pe fete pe mainile acelor misei. Poate are alt plan in minte, dar deocamdata ma bucur ca ele sunt bine. Vedeam pe fetele acelor criminali expresii de uimire si ambiguitate. Asteptau fraza prin care el sa le dea acordul sa-si aleaga partenera pentru acea seara. Totusi, acesta avea o influenta mare in lumea lor si nimeni nu i-a putut contesta decizia.

Il vad cum isi intoarce pasii spre mine, facandu-mi semn sa-l urmez. Stau in spatele lui, foarte aproape. Daca as avea un cutit, acum ar fi fost momentul potrivit sa termin aceasta sarada. Tensiunea e prea mare. In acest moment cu totii suntem in ghiarele mortii. Daca as putea da de Naruto sau Sasuke ( sper ca el a putut sa scape). Macar daca am avea un plan, dar noi suntem imprastiati prin toata vila.

Dintr-o data mascatul se opreste, iar eu ma lovesc cu capul de umerii lui. Tresar speriata si ma dau inapoi. El ma priveste curios, fir-ar! Trebuia sa raman calma si concentrata, nu sa-i dau de inteles ca am remuscari sau ca ma indoiesc de decizia mea. Acum imi dau seama ca suntem in camera de comanda si control. Aici sunt toate monitoarele ce proiecteaza imagini din intreaga casa. Mi-o arata cu mana pe cea din mijloc – salonul -. De pe buze incearca sa-mi scape numele lui Naruto, dar ma abtin. Statea tolanit in mijlocul incaperii. Nici macar nu incerca sa se ascunda si sunt total de acord cu el, avand in vedere sutele de monitoare de pe pereti, era clar ca nu avea unde. Si atunci incep sa ma uit disperata dupa Sasuke, insa degeaba, n-aveam nicio sansa sa-l gasesc. Probabil alerga, nu statea pe loc si incerca sa se fereasca cat de cat de ele.

Imi intorc privirea spre blondin, observ in acelasi timp ca si mascatul astepta ceva. Ma gandeam sa deschid gura si sa-l intreb orice, dar am inchis-o imediat la loc.

- Ohh, Sasuke, de ce intarzii?

Poftim? Stie ca Sasuke a scapat? Mi-am dat seama ca nu voi reusi sa ascund prea mult timp asta, dar nu imi imaginam ca isi va da seama atat de repede. Ce-ar trebui sa fac? Sa fug? Stie ca eu l-am ajutat, sau crede ca a reusit singur? As vrea sa ma dau un pas in spate, dar poate isi da seama ca mi-e frica. As vrea sa-l intreb despre ce vorbeste, dar poate crede ca ma eschivez. Din nou, raman impietrita, nu pot scoate niciun sunet.

Dintr-o data se uita la mine, nu-i pot vedea expresia fetei, dar sigur are un ranjet larg de satisfactie. Imi arata cu degetul alt ecran. Nu se poate, acela e Sasuke care tocmai iese din tunel prin treapta a 2a. Ce face? De ce se duce la Naruto? Idiotii... de asta sta ala tolanit acolo? Ce le trece prin cap, sa moara impreuna?

Tensiunea e prea mare, nu mai pot rezista. Buzele mi se misca fara sa-mi dau seama:

- Ce-ai de gand sa faci?

- Ooo, Sakura, crede-ma. Vom urmari un spectacol pe cinste!

Vorbele lui imi dau fiori. Stiam ca trebuie sa plec repede de acolo, insa era la fel de ferm convinsa ca si el este constient ca eu am fost cea care i-a dat drumul lui Sasuke. Camera era intunecoasa, sumbra, plina de acele monitoare blestemate care parca iti furau energia si te ameteau in jocul lor. Ma uit spre usa neagra, din capatul celalalt al camerei... Mda, nicio sansa sa ajung acolo! Trebuie sa astept!